Si iarna si vara au nostalgiile lor frumoase; vara
fiinta se dezbraca de tot pacatul ,alearga pe coline
inverzite ,prin flori ,cauta amorul in cantecele
felurite,noaptea.
Iarna ne inchidem in noi ca sa aflam de ce traim
;cantam desertaciunea si ne speriem de a o gasi ;
privim zapada ,albul sperantei si avem puterea sa mai
trecem un an. Primavara si toamna arunca o esarfa peste conditia
noastra de oameni ;primavara traim minunea de a ne
indragostii inca o data de pamantul care repira, de
albatrosii care pun martisoare cerului...totul e usor
spiritul imprumuta trup e copac, de biseica,de
curcubeu.
Toamna se asterne ma intai pe aripi cu stropi de plumb
;ploua a Bacovia si ,stand singuri intr-o ploaie de
septembrie, recunoastem ca suntem petece de amurg ,pasi
straini pe frunze moarte.