Să adormi legănel în brațe,
Să deschizi ochii la pieptul mamei zâmbitoare,
Să plescăi toată apa din troacă pe covorul din baie,
Să-i țiui urechea bunicii tremurânde,
Să guști mâna părintelui până la fiorul țipătului mușcat,
Să răstorni des ciorapii în mijlocul casei, amestecându-i desperecheați cu gesturi grăbite,
Să scarmeni câinele până îți strânge mai tare în colți pielea,
Să rozi coada mâței torcând ritmuri tropicale,
Să-ți pui guler motanul tărcat,
Să tragi toată cenușa din sobe, spoindu-ți fața până la albul gurii vesele,
să-ți clătești mânuțele cănite în cana cu lapte,
să grămădești cât poți căra din dulap, în fața ușii casei,
să spargi dintr-o mișcare toate castroanele când casa e plină de oaspeți așteptând cuminți toastul gazdei,
să faci un pișu admirativ pe rochia strălucitoarei colege a tatei,
să mănânci fără greață ce nu trebuie dar aduce noroc,
să desenezi neciteț pereții și mobila de câte ori mânuța ta lasă urme,
să muți haotic lucrurile, urmărind apoi calm scotocirea enervată a adulților,
să tragi de pe aragaz oala cu dulceață de mure, modelând artistic covorul,
să te speli în closet amestecând hârtia, când poți deschide ușa la baie,
să desenezi planșele tatei și carnetele de ședință cu cremă de ghete,

să sari gardul sâmbătă dimineața în pijamale, salutând cu pietre vecinii, sub privirile ciufulite de după perdele ale părinților buimaci de somn,

să-ți tropăi noii pantofi pe acoperiș, străbătându-l sprinten în toate părțile,
să-ți încerci puterea șutului pe mingea dăruită, prin geamul nou,
să dărâmi cănd nu te vede nimeni un coteț sau măcar o parte din zidul privatei,
să vânezi pana cea mai lungă din coada cocoșului,
să scrijelești migălos băncile școlii închipuindu-te cârtiță evadând sfredel,
să arunci buretele ud deasupra ușii deschise instant de profesorul cel mai nervos,
să săruți brusc pe gură fata cea mai timidă din școală,
să-ți numeri vânătăile după ce l-ai învins la puncte în două runde și o bluză ruptă pe cel mai bătăuș din clasă,

să scapi necontrolat de biletul lipsă la tren,
să te îndrăgostești,
să dedici fiecare sticlă spartă mașinii superiorului din armată,
să-ți dai demisia după ce ai cîștigat negocierile la sânge cu patronul,


să strângi în brațe boțul care-ți seamănă,
să alergi cu juniorul în cârcă printre scaune aruncate peste jucării desfăcute,
să piști picioarele lungi ale asistentei care îți ia tensiunea după primul infarct,
să numeri săptămânile de primăvară și zilele cireșilor înfloriți,
să te îmbraci de întâlnire cu soția, întinzându-te surâzător,
cu mâinile pe piept, trimițându-ți ultimele bătăi de inimă copiilor înalți și îngerilor strălucitori