26-27apr2007


de câte ori se ducea din ai noștri vreunul,
Primeam același apel fără vorbe,
nici o vocE aștepta de dincolo
să o recunoaștem,
să o umplem cu viață și forme

doar că tu îmi cunoști deja lacrimile
așa că m-ai sunat grijulie înainte
doar că eu nu vreau să te cred, să te las să pleci,
să te întoRci înapoi prin mine

nu putem respira fără brațele tale,
ne strângem și plângem să ne acoperi pe toți în inimă
poți sta cu noi măcar până Lumea se rupe?
de ce te grăbești și Apoi acolo nu mai stau fără tine?