mă urc pe acoperișul spitalului. așa înțeleg eu să înving boala asta. recompun noaptea plămânul tău spart. resuscit zborul în fluturele cap de mort. aerul îmi înlocuiește ochiul . sunt liberă. te ating. patul tău de fier pare acum o câmpie cu flori. tu ești soarele meu înfrânt. te îmbrățișez. brațele mele se frâng.

de aici lumea pare o femeie goală dorindu-te numai pe tine.

ne știm atât de bine. și morții noștri se știu. îmi arăți fotografii foarte vechi. noi iubindu-ne pe acoperișul spitalului. noi închiși în aceeași cămașă de forță. noi în pielea aspră a destinului.

de aici tu pari o libelulă imensă care devorează toată dorința din privirea mea.