alerg cu sufletul în urmă prin ferestre proscrise
picioarele mele mâinile se răstignesc din vârful pensulei
ultima din orașul cu multe ridicături
ca niște garduri în care locuiesc oamenii liberi
pe care doar eu le pictez cu mâinile cu picioarele cu visele mele
pictez
săgeata cupidonului trecută prin ziduri indiferente
mi-e carnea sătulă fără tine și inima doar un loc gol
aflat pe un perete

când nu mai ești împing cerul grăbit de amintiri
îți fac cu mâna de pe un zid pe altul velin
mi-ai spus că îți vin perfect pe degete ca o mănușă
și te-am pierdut