Ea se aseamănă cu numerele prime, începe simplu și ușor de înțeles, dar se avântă spre infinit cu pași imprevizibili, imposibil de anticipat, divizibilă doar cu ea însăși și cu unu.
Eu probabil mă trag din funcția Riemann-Zeta, o legătură discretă, sigură dar neconfirmată altfel decât logic, la fel de uniform lângă zero sau lângă infinit, o perdea sfâșiată de pași între imaginar și real, legat de ea în moduri fine și ferme dar greu de explicat, încercând să îi dau sens și să o leg de geometria realității.
Dar ce pretenție pot avea eu, după milenii de încercări experte, să fiu primul care înțelege numerele prime?
Pot încerca cel mult să fiu acel unu.