Vantul musca din piatra si rostuieste o lege
pe care soarele o priveste mut, uimit de atata miscare.

Un izvor, o vioara, o dorinta apriga de belsug de sunete.
Clinchet de cristal la marginea livezii.


Fulgi de lumina alba in soare auriu,
In soare innorat, in soare…

O cupa cu vin pe masa…
Gutui galbejite-n feresti de case uitate la margine de drum prafuit.

- De unde vii?
- Nu stii? Eu vin din memoria lucrurilor pierdute de ingeri.