Contrafrot este revista tinerilor scriitori din Republica Moldova ce apare cu sprijinul Fundației Culturale Române. În luna februarie 2003 revista va scoate al 100–lea număr .
Evenimentul din biografia Contrafort-ului e și un eveniment din biografia celor, care îl caută în chioșcuril de vreo 10 ani încoace. Am cîteva vînzătoare cunoscute. De cum mă zăresc studiind atent teancurile de ziare, îmi zic în loc de binețe: ”Încă n–a apărut!”.
I00 de Contraforturi înseamnă pentru mine tot atâtea trepte spre adevăr, spre o perfecționare a gândirii, a limbajului, a facultății de a distinge valoarea de nonvaloare, profesionalismul de amatorism, analiza literară adevărată de datul cu părerea. Acestea din simplul considerent că revista “Contrafort” înseamnă iarăși pentru mine o Universitate, niște studii pe care nu le–am făcut la vremea lor și la vremea mea, însemnă frunzărirea DEX–ului, cultivarea gustului pentru literatura de calitate, înseamnă editoriale lucide și informație prețioasă, necesară oricărui intelectual basarabean și nu numai.
Vorbesc din punctul de vedere al unui om care nu e licențiat în litere. Or, Contrafort-ul a reușit să devină, pe parcursul existenței sale, o revistă pentru o comunitate de oameni ce depășește cadrul scriitoricesc. Datorită personalităților care îi stau în frunte, Contrafort-ul a ajuns să fie o mostră a calității, reprezentând cu demnitate și talent nu doar o generație nouă de scriitori, ci și societatea civilă a Republicii Moldova. Aici aș menționa penultimul număr al revistei. Discernămîntul, obiectivitatea și curajul de a aduna în paginile unui singur număr de revistă atîtea puncte de vedere vizavi de situația în care ne aflăm, vizavi de relațiile noastre cu Tara și le–a putut permite doar “Contrafort"-ul. Revista promovează spiritul deliberărilor civilizate,rămînînd un exemplu concludent pentru mai multe publicații de de la noi, ba chiar și de peste Prut.
Așadar, în Contrafort urmăresc analizele politice ale lui Vitalie Ciobanu și Vasile Gîrneț, (vorba unei foste colege de facultate: Uite Contrafortul cînd ți–a face o analiză– asata da!).Cronicile lui Vasgar, rubricile lui Dumitru Crudu și Constantin Cheianu, “bonus–urile” culturale ale Dorinei Bohanțov, “Ping–pong"-ul fraților Vaculovski, “Cosmogramele” lui Leo Butnaru, dar și “Reflexele” lui Vladimir Beșleagă ori “Agora” lui Alexe Rău, precum și dialogurile cu personalități remarcabile ale vieții politice și culturale din întreaga lume mă conving, a cîta oară, că prăpastia artificială între generații și civilizații se face simțită doar dacă cineva mai “bătrîn” ori mai puțin bătrîn nu poate depăși stereotipurile și lenea.
Rubrica lui Alexandru–Florin Platon nu mă poate lăsa indiferentă.Degeaba aș fi absolvit eu istoria, dacă n–aș citi cu sufletul la gură despre “Restaurația de catifea” a lui Adam Michnik ori despre “Europa Iluziilor” a lui Tony Judt.
Cît privește susținerea tinerilor cu personalitate, chiar m–am bucurat descoperind, în ultimul număr al Contrafortului, un material de Liliana Armașu. Cine dacă nu Contrafortul să o susțină?! Citeam cu interes cronicile ei culturale și mă întristasem cînd n–am regăsit–o măcar în Flux, după ce a fost închis ziarul Þara.
Răsfoiesc numerele îngălbenite ale Contrafort-ului din arhiva mea personală, marcate pe ici–colo cu pixul, și nu–mi e rușine să recunosc,că din Contrafort am aflat de Alexandru Mușina și Mircea Cărtărescu, Nicolae Manolescu, Matei Vișniec, Ion Bogdan Lefter, ba și despre Emilian Galaicu–Păun, ca, mai apoi, să le caut cărțile prin librării și biblioteci.
100 de Contraforturi cît un Mare Zid Chinezesc, dar și cît o punte între români și români, între un azi neocomunist și un mult rîvnit mîine european… La mulți ani, Contrafort!