Marea isi izbea cu putere valurile de tarmul pietruit, vantul sufla cu putere nisipul umed de pe plaja. Luna cobora lasand loc soarelui diminetii. Ea se plimba cu o floare in mana pe marginea marii. Din cand in cand se apleaca dupa o scoica spalata de apa rece ,neagra si dureros de amara.In curand o sa plece. O sa paraseasca orasul natal pentru capitala. O sa moara o parte din ea si pescarusii. O sa moara gradina de trandafiri din fata casei si papusile de carpe.
Prinde in palma o lacrima si se preface ca nu o vede. Acum nu isi doreste decat sa ramana aici pentru eternitate si marea sa o mangaie si vantul sa o cuprinda in bratele sale. Sa se taie la piciorul stang cu o scoica ,iar din sangele ei sa creasca o gradina de trandafiri rosii. Sa se arunce in valuri si sa pluteasca cu fata catre cer in larg, sa moara acolo pe mare in rochia ei albastra cu mainile murdare de nisip , iar fata acoperita de sidef.