Trezită din lunga visare a vieții, mă cufund în dulcea și luminoasa realitate a morții. Și parcă totul capătă contur acum... Totul e atât de pur, atât de inocent... Iar trezirea mea, această adâncire în fiorul cald al vieții eterne pare un act demult așteptat. Acum, însă, totul e altfel... Fiecare moment e special, fiecare clipă trăită în moarte e decisivă... Această minunată lume a eternului incontrolabil și irezistibil mă atrage adânc, iar suavul înger al gheții, acest înger luminos și plin de candoare îmi arată că locul meu este aici... printre îngerii fremătători ai durerii... Tutul își are rostul său aici... Demonii reci ai vieții nu își mai aduc și aici întunericul și efemeritatea. Aici pot zâmbi, căci nimeni nu m-oprește. Pot plânge, căci toți plâng. Însă mă ridic din această ideală realitate și intru din nou în dureroasa visare a vieții...