"Ești un bloc de gheață..."

inima imi batea in doua degete,
miocardul se arcuia nelinistit
intre celule, intre ganduri;
imi simteam umbra vibrand
in noaptea somnoroasa
inghitind sacadat literele negre.


"Ești un bloc de gheață..."

a venit zmeoaica in miez de noapte
si mi-a luat sufletul de pe perna,
l-a exorcizat intr-o stanca
si l-a acoperit la intamplare
cu cili lungi, multi, de tradare;
un capcaun pribeag de pe alte meleaguri
l-a mancat mofturos
si s-a preschimbat pe veci
in stana de piatra noduroasa.


"Ești un bloc de gheață..."

un foc stupid ardea in nestire,
nimeni nu-l stingea,
nimeni nu arunca un os
sa-i dea un sens;
vantul de miazanoapte il ocolea,
soarele se ferea temator
sa-i lumineze petalele
si cerul nu zabovea deasupra lui
prea mult nicicum.


"Ești un bloc de gheață..."

si nu simteam nimic,
nu vroiam sa plang, sa sufar;
nu ma intrista in vreun fel
ca ei lasau sa cada
ploaia ieftina, amara, nemiloasa
in si pe carnea mea viu-descoperita;
aveam picioarele reci
si nimeni nu le incalzea.


"Ești un bloc de gheață..."

așa...
și ce dacă ?!...


13 martie 2003