As vrea sa uit ca exista toamna, as vrea sa cred ca-i primavara, dar nu vad flori, nu vad iubirea inflorind, inima n-o pot pacali,l ea simte ca-i toamna, iar toamna iubirea mea s-a ofilit, pe tacutele alei covorul de frunze aramii se neantregeste cu fiecare clipa. As vrea sa calc desculta pe frunzele cazute, sa le simt durerea, iar ele sa-mi simta tristetea. Sin-tr-un final eu sa devin o frunza...o frunza aramie, iar ele o iubita parasita care calca pe frunza cazuta si curma suferinta...