...M-alerg prin Luna cu necuvinte, spulberand dulci aduceri aminte spre sinele meu, ratacitorul printre umbre de nume, de jur-imprejur inconjuratoare. Si vin mainile tale aburindu-se sfidator Universului sa mangaie si sa inalte acest suflet al meu ramas in contemplatia unui "noi" misterios si necunoscut pana acum intr-atat de profund.

Tu, oglindindu-se in Eu pana la contopirea totala, arunca scantei de dor si de iubire peste departarea ce-aiurea ne desparte . Nimic peste nimic, tinzand spre unu-intregirea, incearca a ne fi decor in lipsa, dar zadarnic.

Numai impreuna traim , mistuindu-ne cu bunastiinta celor ce se iubesc intr-un foc in doi, alungator de nori rautaciosi si insensibili.

Acum exist tremurand: ma ard stelele de neputinta distantei si tac trimitandu-si tacerea intru liniste si vibratie - pas cu pas ne fiintam Necuprinsul in care sa putem lasa sufletele libere spre un-doirea deplina.

---------log off ----