Poate ca maine va rasari soarele pentru amandoi; la tine cu raze incolore, la mine cu scanteieri necunoscute de adancuri luminate.
Poate ne vom privi in ochi pentru cateva secunde, incercand sa intelegem unul altuia, Universul prefacut in unde de tresariri. Am sa ma
arunc in adancul tau, ai sa adormi printre umbrele genelor mele, ne vom tine de maini si ne vom cauta; strangandu-ne vom simti cat ne suntem de aproape. As vrea sa cred ca de acum n-ai sa te mai ascunzi- poti?
Mi-e frica pentru ceea ce se poate intampla cand pronunti "noi" ; mi-e
dor de tumultul ce-l include sicare nu a fost descoperit.
Iti analizez fiecare miscare, fiecare gest- cum iti duci mana spre frunte, cum tii degetele cand iti fumezi tigara- poate miscarea care te tradeaza cel mai puternic, din milioanele de vieti de pe pamant.Dar as vrea sa te cunosc mai mult, mai adanc , mai de-aproape.Ti-e teama?
Acum unde esti, ce faci, ce simti, ce gandesti, cate anotimpuri sa mai treaca ca sa mai poti sa ma privesti, ca sa iti fiu aproape, cum am fost in ultimile inspirari ale Universului?
Asa se intampla de cele mai multe ori, te atasezi de oameni care pleaca si-ti fura din magia fiintei tale.
Asteptare traita doar din presupuneri, batai nascute din credinta oarba pentru tine.Cred uneori ca si Dumnezeu se mira de puterea cu care cred in tine, cred uneori ca Dumnezeu e iubirea fiecarui cuplu inca negasit ce-si asteaptapecetea insetata de a uni doua jumatati de poveste.
"Drogul nu este viata, dar tu esti un drog si ai reusit sa devii axa de care s-a prins viata mea; poti sa intri complet in ea?Caci astfel ma dizolv- si universul e prea mare; cum te mai strig, cum te mai vad, pe-ntinderedele imense, colosale, de -ntuneric stralucitor?