si mi-e lacrima pas si alearga curgand
si apasa pe tamplele unui mort obsedat de inviere
si pe lacrimile unui demon plin de remuscari...
si nu inteleg de ce eu nu sunt decat un inger al dracu` de sarac
iar tu un demon...bine intentionat.
si ce daca lumea e plina de copii fidele ale unei lumi de mult ingropate si viata doar o incercare nereusita de fericire monotona...
si nu inteleg de ce cand sunt plin de inspiratie ar trebui sa imi pierd timpul plin de nostalgie imaginandu-mi ca daca folosesc ă sau î,
â sau ș si ț si alte asemenea,vor fi mai multi cititori ai acestui...text ,cum ii spuneti voi...
si ce daca la aparitia acestui...text o sa apara comentarii care o sa-mi ceara sa corectez...textul...?!
oricum...eu nu scriu acest...text ca sa primesc comentarii care sa-mi confirme inhibitia si evolutia mea pe plan poetic sau ierarhic...
si nu veti stii niciodata de ce scriu sau de ce nu pot sa iubesc mai putin sau mai mult si de ce nu voi putea niciodata ferici pe cineva pe deplin.
iubesc si deja e prea mult pentru inima mea demult sfasiata si pentru mintea mea plina.