întinderile nesfârșite de ape
deasupra lor doar stelele mai sunt
stelele de mare ale unui cer fără lună.
privesc dansul grotesc
al valurilor înfierbântate
și știu că mai sunt
și alte neamuri de stele;
mai sunt și focurile
încă nenăscute
care luminează
cavernele subacvatice
din hăurile noastre...

ce greu e să înnegrești atâta noapte...

țipete înfundate și nori de cenusă
scâncesc și murmură
în haosul de-îmbrățișari
am uitat de mult că sunt acolo
și acum au venit de departe
să-și adâncească rănile
să spele tristeti
să aline furtuni...

și marea s-a încins de-atâta ploaie...

urletele înfundate
au încremenit de frig
anii au trecut iute
atât de greu
și tu, singur si gol
stai pe țărm privind în depărtări
așteptând să vie mâine
și steaua dimineții...

doar eu nu mai aștept...