Dintotdeauna așteptăm trenuri. Trenuri care au plecat, trenuri pe care le-am pierdut
(o secundă să mai fi stat!), trenuri care nu mai vin, ori care nu vor veni niciodată. Iar atunci când se-ntâmplă să oprească în gara noastră, e ori prea devreme (nici nu ne-am dat seama când au trecut!), ori prea târziu (oare de ce nu ne mai bucură?).

Mai bine un tren care nu vine niciodată decât unul care vine prea târziu! Așa, cel putin, rămâne speranța, iluzia, și nu simți gustul amar al neputinței de-a te bucura.
Și-n astă permanentă așteptare se-ntâmplă să mai săvârsim câte ceva. O dată, ai pus piciorul pe scara unui tren, ai fost foarte aproape să te urci în el, dar în ultima secundă te-ai răzgândit. Și azi te mai întrebi unde te-ar fi dus. Altă dată ai urcat într-unul la-ntâmplare. Nici tu nu știi de ce l-ai luat. De prea multă așteptare? Cine știe? Ultimul cu care-ai călătorit te-a dus către lanțuri. Mai grele și mai reci decât cele cunoscute până atunci. De unde să fi știut, că doar prietenii te-au împins în el. Poate, cine știe, mai vine unul...

Ce au de spus matematicienii despre probabilitatea ca voi să vă întâlniti- tu și trenul tău? E posibil ca-n urma a zeci de calcule să rezulte o probabilitate p, sau n, sau x- numește-o cum vrei. Dar ce poate spune un număr despre așteptările tale, despre tristetile sau bucuriile tale, despre toate iluziile pierdute sau despre cele care încă mai mocnesc?