Știu că te supără fiecare cuvânt pe care-l scriu
Nu am cum să-mi înfrâng dorința de a scrie
Îmi este mai greu decât îti închipui
Să privesc cum fiecare cuvânt al meu
Ca fiind o supărare de-a ta.
Nu poți înțelege durerea din literele astea
Si nici înțelesul cuvintelor scrise si nescrise
Se destramă ca un nor de ceață voința mea,
N-ai să mă poți opri!
Scriu și pentru tine...
Aș fi fericită să știu că nu urăști
Nici măcar un cuvânt din toate,
Cele scrise de mine și necitite de tine.
Dar... de fapt? cu cine mă lupt atât?
Cu mine însumi? cu tine? cu ceilalți?
Ce caut? ce vreau să întelegi?
Nu vreau nimic în plus decât atât:
Cuvinte, liniște și tu.
S-au găsit alții,
Să mă 'ndemne să scriu
Sunt de fapt alții care citesc
Alții, pe care nici nu îi cunosc
Și totusi, cărora le mulțumesc.
Scriu! scriu să simt că trăiesc.
Scriu, să ma vezi când scriu...
Sunt langă tine acum.
Scriu, să simți cât de mult
Te iubesc!