Nici nu stiu dacă formularea - crucii din fiecare, ar insemna ca fiecare are propria sa cruce... Sunt oameni care, parca - duc in spinare mai multe cruci, dureri ale fiilor ale parintilor, si peste toate - dureri intalnite la altii, luate dintr-un exces de: sunt un Hercule al durerilor...
Si totusi, intr-o bună zi sau intr-o rea zi - dai cu toate astea de pămant... si strigi: Ajunge!
Aiurea, fizic - durerile de piatra, ca de piatra se sparg... Numai ca, atunci vezi că, de atata cărat cruci, sufletul ti-a ajuns un fel de răstignire...
Nu-mi da Doamne cat crezi Tu că pot duce... fiindcă pot si esti in stare să mă faci un templu al durerii...
Vand suflet rastignit pentru o clipă de indiferenta...
Vand suflet rastignit pentru un zambet, pentru o zi fara nici o durere...
Vand suflet rastignit...
Dar, din nefericire, nu-i nimeni in targul de suflete cruci... Fiecare o cruce...
Numai nebunii, ca mine, ca tine suntem vitejii colectionari de cruci in durere...Halal sa ne fie...
Vand suflet rastignit...

Iertati-mi tristetea, tare mi-as fi dorit sa pot lasa totul balta...si sa ma urc in tren sa va vad, sa va pipai cu ochii - pe voi cei care mai lansati carti si mai credeti in puterea vindecatoare a cuvantului - poezie...