De ce faci tu gesturi inutile? Cum să spargi capul umbrei ce sunt?
Intelege că eu nu sunt aia, aia care vine si pleacă! Nu mă condamna aiurea! N-am ucis eu iubirea! Dacă ai deschide ochii ai vedea că eu sunt Iubirea, că exist - si, mai ales, că nu sunt o sinucigasă!
Lasă piatra aia din mană! Oricum, văzduh si lumină cum sunt, nu simt durerea pe care tot vrei să mi-o oferi - ca recompensă fiindca nu te pot părăsi... De vrut as vrea... Da unde ai mai văzut tu, Dragoste fără umbra Iubirii? Nu pot face gălăgia pe care o faci tu, nu sunt ecoul strigătelor tale... Cu mine poti descifra doar tăcerea...Eu sunt eu, am nevoie de liniste si lumină...
Si lasă piatra aia din mană! S-ar putea transforma in bumerang... Nu fii copil! Sau n-ai decat! Fii ce poftesti!
Ti-am spus doar că avem un acelasi sfarsit...dacă te deranjază prezenta mea, stinge lumina... Doar intunericul imi vine de hac... mă inghite...
Să nu strigi atunci că ti-e frică de noapte...