Ar fi fost o clipa in uitare. Da, ai fi fost o amintire a clipei ce urma sa vina. De ce ai ramas al nimanui cand puteai deveni al meu?De ce ai chemat intunericul peste chipul tau?De ce m-ai lasat singura in lumina in care incerc acum sa ma ascund de defecte, de lacrimi si dorinte uscate sub pleoape?
As putea sa traiesc acum fara ce a fost? Unde este viitorul pe care il promitea fiecare apus de soare?
Ce rost mai au cuvintele intr-o lume de nebuni? Unde sunt privirile mute in care ne rataceam? Unde a murit iubirea pe care am fi dorit sa o traim?
Nu te cunosc si nu te-am cunoscut niciodata. De ce tacerea imi lasa dreptul de a spune un nume pe care nu il cunosc? Iarta-ma ca nu sunt ceea ce par!Si daca iertarea este un pacat, pacatuieste o data in viata pentru ca eu sa mor abia dupa ce am trait suficient pe pamantul acesta pe care calca toti fara mila.
Pe mine ma gasesti in acelasi loc. Uitata de vreme, intr-un colt al nemuririi.Daca as sti unde imi este rpegatit mormantul, as astepta doar copilaria sa am din nou curajul sa ma joc cu tarana.
Unde esti?