Nu te iubesc.


te-am urât din clipa
în care ți-am zărit zâmbetul de fiară
înghețând o glumă răsuflată

lacurile nu mi-au fost
tulburate de furtunile de oțel
plutind pe Dunărea albastră
la un rock party
unde nu ne-am întâlnit niciodată

nu ți-am vorbit
despre ura ce îmi macină celulele
de câte ori îmi prinzi palmele
în cătușele gândurilor tale

te urăsc cu fiecare secundă
ce îmi ticăie în sânge
apropiindu-mă de durere și neființă
nu ești tu hombre de mi vida,
acultă-mă când îți zic,

povestea noastră nu este
basmul băsmit despre domnița în alb
și zmeul cu păr ca pana corbului,
ce, spulberând happy-end-ul tradițional,
și-au jurat că se vor iubi
până la începuturi.

te urăsc
cu fiecare iarnă ce trece
cum urăsc
lumina trufașă
înecându-mi oasele dimineața
în încleștarea unei alte zile
insuportabile alături de tine



La dracu’ cu soarta asta
Ce mă ține lipită
De singurul dar existențial,
Și pe care nu aș schimba-o
Pentru nimic!