nu oamenii nasc poezia
poezia naste adevaratii oameni
atunci cand trece prin venele lor
lasandu-le nemurirea...
poezia nu-i facuta doar din litere
armonizate intr-un dans-
poezie a miscarii pe hartie
EA este doar spuma ce se pierde in eter
dupa fiecare val...
din fiecare mare...
ce-si urla talazurile in inauntrul nostru,
e himera dupa care umbla unii snobi
si e lumina ce o doresc altii...orbi
poezia...
e fiica tristetii si iernii din noi
ne face azi clowni si maine eroi
precum o morgana ce pleaca razand,
e mai mult urlet... mai putin cuvant

e prima iubire cu flori rosii-n par
e acordul cosmic din primul sarut
ce ne duce-n stele pe aripi de gand
este primul icnet de dulce amor...

poezia-i zumzet in papadii ascunsă
sta in glasul marii si in raset de copii
trupul unei dame... poate naste poezii
in lumina lunii, gol cand se arată

eternitati nu-mi sunt de ajuns
nemuritoare
prizonier pe veci voi fi
intre cer, pamant si mare.