Am citit azi intr-un cotidian despre incetarea din viata in seara zilei de 28 septembrie dupa o lunga suferinta a marelui poet roman GEO DUMITRESCU.

Poetul s-a nascut la 17 mai 1920 in Bucuresti, a debutat in 1937 in revista scolara "Licariri".
A debutat cu volumul "Aritmetica" (1941). Editeaza caietul de poezie "Sarma ghimpata", unde colaboreaza si Marin Preda.
In 1943 prezinta volumul "Pelagra" Editurii "Prometeu", dar nu este acceptat de cenzura. A facut jurnalistica in perioada razboiului, iar apoi a fost si inspector la Directia Teatrelor. Intre 1948-1950 - redactor-sef adjunct la revista "Flacara", 1951-1952 - la "Almanahul literar" (Steaua) din Cluj, la "Gazeta literara" si redactor-sef al revistei "Romania literara". In 1946 publica volumul "Libertatea de a trage cu pusca", o carte de referinta a poeziei romane, "Aventuri lirice" (1963), "Nevoia de cercuri" (1966), "Jurnal de campanie" (1974), "Africa de sub frunte" (1978) etc.
Geo Dumitrecu a talmacit din Baudelaire, Rafael Alberti, Romain Gary etc.
Despre opera sa au scris, intre altii, G. Calinescu, Al. Piru, Vl. Streinu, Perpessicius, Eugen Simion, N. Manolescu, Marian Popa, Cornel Regman..
Membru de seama al Academiei Romane, a fost distins de nenumarate ori cu premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania..


Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!





Romantism


de Geo Dumitrescu



Suntem oameni inteligenti - ti-e mai mare dragul!
prietene, versul e otrava si painea e scumpa si rea;
altadata sedeam de vorba si scuipam
si nu ne parea rau ca timpul trecea.


Astazi, in birou e prea frig si oamenii sunt uscati
si galbeni -
fiecare e plin de mila si toti au un gand meschin.
Noptile sunt sticloase ca ochii mortilor
si ca sa te mai imbeti trebuie sa bei spirt, nu vin.


Altadata eram mai prosti si ne vedeam de treburi;
aveam bani, timp, nostalgia foamei - si era bine,
stiam doar ca in Japonia se vand becuri ieftine
si ca zilele ne sunt teribil de putine.


Suntem oameni inteligenti - ti-e mai mare dragul!...
Vom avea si noi sa povestim de un razboi
frumos, mare, epopeic, nemaivazut,
la care, ehe! am luat parte si noi!...

Prietene, iti spun,versul e otrava si painea e scumpa.
O sa te intreb totusi, peste cinci ani - fara pic de
pedanterie -
(cand vom fi iar prosti si vom avea vreme):
"...Inainte, sau dupa marea batalie?"


Maine o sa vie primavara cu flori multe si inutile -
dar fetele sunt dactilografe si luna e patata de venin,
noptile sunt sticloase ca ochii mortilor
si ca sa te mai imbeti trebuie sa bei spirt, nu vin...

Ianuarie, 1942