Isprăvile lui Vlăduț
(jurnalul unui copil obișnuit)
-I-
8 august 2004
Deoarece perioada în care mai era de așteptat de la Vlad să emită „perle“ care să prezinte interes mai larg a cam trecut, cred că ar fi momentul să fac cunoscute „isprăvile“ sale (chiar dacă această etichetare nu este exhaustivă).
* * *
25 septembrie 1999
Acum aproape 13 ani, o dată cu nașterea lui Vlad (și inspirat de mama mea) am început să țin un jurnal, în care am notat toate evenimentele importante din existența lui. Între timp am mai evoluat și noi de la scrisul de mînă, și nu este rău să consemnăm în două locuri (dintre care computerul va rămîne întotdeauna al doilea) principalele momente din viața lui Vlad (și din viața noastră-dacă ne gîndim că de fapt nu lăsăm nimic în urmă, dacă n-avem copii). Ar mai fi de spus că, o dată cu schimbarea din 1989, sărbătoarea națională nu mai este la 23 august-pentru înțelegerea datărilor din primii ani.

-1 9 8 6-
12 oct. (duminică)
La ora 16 s-a născut Vlăduț (VLAD-IOAN BOZAC). A fost un copil ca la carte (Apgar 10, 3200 g, 54/34/33-perimetrele cranian, toracic și abdominal). Nici n-a ieșit bine și a și început să urle de vibra sala de nașteri. Seara la 8 s-a dus mama sa să-l vadă la secția de nou-născuți și i-a fost arătat tînărul Bozac. Și ea și bunicu-său au zis că seamănă cu taică-său. Emoția și bucuria din familie au fost fără margini.

13 oct.
A fost adus pentru prima dată la supt după-masa la ora 4. A fost ultimul adus și ultimul luat înapoi, deoarece trupa lui avea mamele în alt salon. N-a prea avut ce suge, dar a fost un prim contact cu mama. Tata nu l-a putut vedea după-amiază, deși l-a așteptat vreo jumătate de oră, dar l-a văzut seara, împreună cu unchiul Jenu. L-a văzut și bunica din partea mamei, care a declarat că e leit taică-său.

14 oct.
A mai venit la supt, prilej pentru mamă-sa să se mai joace cu el. I-am cumpărat văniță și cratiță de rufe. Au fost în vizită colegii noștri, Onuța și Călin Pârvu, dar nu l-au văzut.

15 oct.
Tata (Daddy) a fost la Dr.Lupea (șeful secției de nou-născuți de la Clinica Ginecologie I, și o autoritate în domeniu) cu rugămintea de a indica regimul igieno-dietetic al micului prinț. Doctorul Lupea a fost foarte amabil și l-a consultat, afirmînd că e un copil perfect sănătos.
I-am cumpărat cărucior albastru, apreciat drept splendid de către toată lumea, și bunica și străbunica lui au făcut și au cumpărat tot ce era necesar să se simtă bine acasă: pătură cu mingi de fotbal, fețe de pernă cu rațe, etc.,etc.
Seara i s-a făcut fotografie în clinică și a ieșit cu ochii închiși, probabil fiind deranjat de blitz. Există 2 fotografii, din care una am trimis-o la bunica de la Cugir, iar cealaltă a fost arătată la toată familia, precum și la colegii de serviciu ai bunicii și mătușii lui de aici.

16 oct.
Pe la ora 10, a venit Daddy cu mașina să-l ia pe prinț acasă. A circulat mai prudent ca niciodată, mai ales că mama nu putea să stea șezînd cu el în spate. Acasă a fost primit cu mare entuziasm de bunicile lui într-o cameră încălzită de un radiator special adus de bunicul de la nașii lui.
Daddy a plecat la clinică, fiind de gardă, după ce i-a mai cumpărat un set de crăticioare cu albastru, astfel că abia a doua zi a aflat de panica iscată de faptul că Mummy nu avea lapte. Pînă la urmă s-a făcut rost de Humana 1-cu care se hrănește și astăzi-dar asta numai după ce nașa s-a certat înfiorător cu directorul Spitalului de copii.
Bunicul s-a îngrijorat foarte tare de lipsa laptelui matern și a cerut consultație de la Dr.Surianu, care-l scosese și pe tatăl copilului dintre viață și moarte acum vreo 25 ani. Bineînțeles că Vlăduț a devenit centrul atenției, și nu apuca nici măcar să scîncească, că toți erau prezenți-ca să nu sufere copilul.
Au venit Mama Tildi și Tata Mare Gheorghe (bunicii mei dinspre mamă) să-l admire pe junior.

17 oct.
Prima lecție de engleză mai lungă, după ce cu o zi înainte se făcuse un curs introductiv despre bunele maniere și atitudinea unui tînăr gentleman. Primele sfaturi date de bunici și prima noapte mai puțin dormită, după care Daddy nu a resimțit oboseala, putînd reintra de gardă.

18 oct.
Nu s-a întîmplat nimic deosebit, dar programul social nocturn începe să devină mai lung.

19 oct.
Putem fi mîndri de el, căci deja are dezvoltarea de la o lună: tresare la zgomote puternice. Nedormitul noaptea e considerat tot un semn de inteligență. Stă cuminte cînd îi vorbești.
A fost și nașă-sa, tanti Nineta (sora tatălui meu), să-l revadă pe cel mai frumos și mai inteligent bebeluș văzut de ea vreodată.

20 oct.
I-a căzut bontul ombilical, prilej de sărbătoare în familie. Întoarce capul după cel care vorbește (cel puțin așa ni s-a părut-de fapt că probabil după lumină).

21 oct.
Am vrut s-o învățăm pe mica lui mătușă să-i dea de mîncare (mai ales că ea va fi pediatră), dar Vlăduț nu s-a lăsat să fie cobai. S-a mai luat și curentul, așa că a fost tare greu cu mîncatul și schimbatul de după-masă.
A fost în vizită Dr.Turdeanu (șeful de atunci al lui "Daddy"), prilej cu care Vlăduț a fost îmbrăcat foarte elegant-cu jachețică și căciuliță albastră-deschis și cu gulerul cămășuței răsfrînt peste jachețică. Bineînțeles că în 3 ore s-a făcut ca porcul, cu toate orele de dirigenție ținute în engleză.
L-a văzut și unchiul său Gogo (fratele mamei mele), care a declarat că seamănă mai mult cu tată-său.

22 oct.
A primit un elefant de cauciuc de la bunicul („moșul“-cum vrea el să-i zică Vlăduț) și am remarcat că întoarce capul după sunetele jucăriei. Doarme cu mînuțele ridicate și cu pumnii strînși. Oră de științele naturii în engleză.

23 oct.
Ca totdeauna, se trezește dimineața înainte de 5, și atunci apare și bunică-sa de aici (Grannie) să-l vadă. Oră de istorie în engleză. A fost străbunicul pe linie paternă, care a fost foarte împresionat de micul descendent.

24 oct.
A fost atît de rău noaptea, încît am început povestea despre un băiat rău, numit Vlăduț, care nu-și lăsa părinții să doarmă.

25 oct.
A fost destul de cuminte, dar începe să aibă crampe mai puternice, care nu se calmează la ceai sau la masaj.

26 oct.
S-a observat că Vlăduț este un mic meloman, liniștindu-se din urlete pe muzică-mai ales mai lentă și cîntată în englezește. A venit străbunica să-l vadă și a făcut impresie bună.

27 oct.
Faptul că Vlăduț are caca tare este o problemă de familie. Evident că niciunul-afară de Grannie-nu știe să aibă grijă de el, situație care dă naștere la conflicte.
Am observat că este deja un tip sistematic: probabil vrînd să spună ceva, a îndreptat întîi degetul mare, apoi arătătorul, apoi toate celelalte.

28 oct.
Dimineața a rămas cu Daddy și ne-am înțeles destul de bine; am mîncat împreună tot și ne-am schimbat. L-am ajutat să facă caca cu o scobitoare, iar seara Moșul (Grandpa) a folosit termometrul.
După-masa a venit Mama Tildi și a remarcat și ea cum ține degetul mare în sus, foarte hotărît. Seara Moșul i-a făcut prima baie, după ce cu două zile în urmă îl spălase Daddy cu ceai de mușețel (și imediat după ce l-am spălat la fund a făcut un caca zdravăn, spre marele rîs al mamei lui). Am constatat că s-a îngrășat destul de bine, căci acum mănîncă, spre deosebire de acum o săptămînă, cînd trebuia să-i punem în nas ser fiziologic cu vitamină C pentru ca să se repeadă la supt, după niște strîmbături foarte nostime.

29 oct.
Azi a fost extrem de plîngăcios, din cauza colicilor repetate. După-masă părinții au plecat în oraș, și deși Daddy i-a ținut o lecție de educație cetățenească cu care l-a oprit din plîns, a înnebunit-o pe Grannie cu urletele. Bineînțeles că ea a zis că nu-i nimic (scumpul de el, băiețelul mamei, etc.), dîndu-ne prilej să ne punem serios problema dacă o vom scoate la capăt cu el, avînd în vedere că va fi foarte răsfățat de bunici.
L-am găsit mîncînd cu multă conștiinciozitate (ca totdeauna) de la Aunt (mătușă sau tanti-în engleză) Ioana, dar-din păcate-n-a mîncat tot. Acum nu doarme și a scuipat din nou pe fața de pernă, dar trebuie să se obișnuiască să nu îi facem tot timpul program de divertisment.
Seara, Mummy și Daddy i-au făcut baie și l-au ținut mai mult, ca să-i mai treacă durerile, după care l-au pus în port-bébé și au dormit tun tustrei. Cel mic nici n-a mai mîncat la miezul nopții.

30 oct.
A dormit cuminte, probabil înregistrînd că Daddy își reia serviciul. A fost îmbrăcat din nou în splendidul costum albastru și din nou l-a făcut praf. Toată lumea a ascultat extaziată cum a gîngurit de satisfacție că a făcut caca (bineînțeles tot cu ajutorul termometrului).
Seara i-a făcut din nou Grandpa baie și Grannie era sigură că va dormi tun în porte-bébé. Din păcate pentru noi, s-a înșelat, căci Vlăduț ne-a făcut un adevărat program de cabaret între 3 și 4 noaptea, cu tot dichisul: scremete disperate, caca ajutat cu termometrul, sughițuri, urlete de foame și de sete, etc. Bineînțeles că la 4 dimineața ținea ochii larg deschiși și-prin urlete-își manifesta dorința de a mai trage o mică bîrfă. Pînă la urmă a adormit totuși, deși nu-i plăcea cu lumina stinsă.
De remarcat că a făcut și ceva constructiv: și-a băgat singur biberonul în gură, după ce și l-a scos. Bineînțeles că toate acestea sînt mișcări involuntare, determinate de efortul de defecație, dar dacă le povestești întîmplarea neavizaților, aceasta devine încă un prilej de extaz în fața noii superinteligențe clujene.

31 oct.
Daddy s-a enervat din nou foarte tare azi-noapte, dar dimineața i-a trecut, căci nu se poate supăra pe micul Vlăduț.
Bineînțeles că a adormit exact la ora de plecat la serviciu, dar am aflat că după aceea s-a trezit și a mai dat un recital de urlete, regurgitări și sughițuri, speriind-o de-a binelea pe Grannie, care nu mai știe cum să-l cocoloșească.
E enervant faptul că fiecare își dă cu părerea asupra modului cum trebuie crescut copilul și noi încercăm să ne luăm după toți, căci au mai multă experiență. Nu trebuie însă uitat că și noi sîntem medici și că lui Vlăduț îi merge bine și e normal dezvoltat fizic (intelectual pare a fi înaintea contingentului). Cred că va trebui să-l chemăm pe Dr.Surianu, care va fi forul suprem de apel.
A cam scîncit toată ziua, mai ales cînd Daddy voia să doarmă (desigur că din simpatie). După-masa a rămas cu Grannie și a fost cuminte de data asta, dar bineînțeles că ea n-a avut curajul să închidă un ochi, sărind de cîte ori scîncea copilul.

1 nov.
Azi-noapte și azi-dimineață Vlăduț a fost relativ cuminte. Întrucît ieri n-a prea mîncat și a cam vărsat, ne-am decis să rămînem la 6 mese pe zi. Nici așa n-a vrut să mănînce la prînz decît în 2 etape (a doua-cînd voiam să ne culcăm, desigur). A făcut de 2 ori caca fără termometru.
După-amiază a mîncat foarte frumos și repede, lucru firesc, fiindcă ceruse imperios acest lucru, trezind-o pe Grannie cu urletele lui. După ce a păpat, a smuls extazul mamei și bunicii lui printr-o rîgîitură teribilă, pe care cred că ar fi invidiat-o chiar și “Uncle” Jenu. (De fapt, el rîgîie numai în brațe la Daddy așa cum trebuie).
Seara a fost din nou foarte drăguț și lumea l-a admirat cum își ținea mîna stîngă în semn de salut. Acum nu doarme, dar stă liniștit cu ochii deschiși, și credem că e într-adevăr un copil drăguț. Grannie se distrează foarte tare cînd Daddy îi dă să mănînce, căci zice că-l vede pe Ionuț în dublu exemplar. Necazul e că Vlăduț mai și vomează, dar am descoperit că doarme bine pe partea dreaptă.

2 nov.
Vlăduț s-a obișnuit să fie răsfățat. Toată dimineața a făcut scandal și nu s-a potolit decît cu “tea“ (ceai), ajutîndu-l pe Daddy să-i bage biberonul în gură. După-masa a dormit el ceva, dar după trezire nu s-a mai calmat decît în brațe. Urletele lui au declanșat noi tensiuni între părinți și bunici. Cert este că Mummy nu mai vrea al doilea copil în ruptul capului, și acum are și argumente în discuțiile contradictorii cu Daddy.

3 nov.
Deși azi Vlăduț a fost extrem de rău și a urlat toată dimineața, totuși Daddy a fost mîndru de el, deoarece se pare că deja are aptitudini de savant-cercetător: și-a adus mînuța în dreptul ochilor și și-o examina cu multă atenție.
N-a lăsat-o pe Mummy să doarmă după-masa, iar seara a urlat destul de mult deoarece avea colici (și n-a putut face caca decît cu ajutorul termometrului). A fost și pediatrul să-l vadă și a zis că e sănătos, deși noi ne-am îngrijorat, căci am constatat că nu mai crește în greutate.

4 nov.
Din cauza că mereu avea crampe (și bineînțeles petreceam nopți dansante) și nu creștea în greutate, am decis să-i introducem Humana 2, de comun acord cu pediatrul.Am dizolvat laptele în ceai de mușețel cu puțin zahăr și, spre ușurarea noastră, a mîncat cu multă poftă. După aceea a fost relativ cuminte și ne-a lăsat să dormim cît de cît.

5 nov.
Azi a fost foarte drăguț, dovedind că are deja discernămînt. A fost pus în camera mare cu radioul lîngă el și a stat cuminte cît a fost muzică. După aceea, a început brusc să urle cînd a început radiojurnalul (pe care se vede că nici sugarii nu-l agreează). (Toate adăugirile sau comentariile sînt cu litere cursive, deci e clar că paranteza dinainte a fost scrisă atunci.) Cînd s-a schimbat postul și a auzit din nou muzică, a tăcut din nou. De asemenea a urmărit cu multă atenție emisiunile despre ieșirea din învățămînt și despre moșteniri.
Cred că pe mamă-sa o iubește mai mult, deoarece o lasă să doarmă cînd e singură. Ieri, de exemplu, a dormit toată după-masa, știind probabil că Daddy se uită la meci. Seara, în schimb, cum s-a întins acesta în pat, au început niște răcnete de am sărit amîndoi ca la incendiu. Noaptea ne-a făcut program social: a făcut caca cu ajutorul termometrului, apoi a început din nou să urle, de data asta de foame. Așa e el: cum se golește pe o parte, vrea imediat să se umple pe partea cealaltă. Cert este că ne-a ținut între 4 și 5 dimineața la dispoziția lui. Nu contează însă; bine că e sănătos și Daddy, deși e cam amețit dimineața, se bine-dispune imediat ce-l vede dormind pe o parte, cu pumnii încleștați.

6 nov.
Am constatat că nu mănîncă bine decît de la mine-asta presupune tot, inclusiv rîgîiturile, care sînt surprinzător de răsunătoare. Azi am venit acasă tîrziu și am constatat că le face program mamei și bunicii lui. După ce i-am dat să mănînce, a stat foarte cuminte și s-a jucat un pic cu mînuțele, iar apoi a adormit și ne-a lăsat și pe noi în pace. În schimb, azi n-a prea mîncat. Deși e foarte poruncitor cînd îi este foame, urlînd de mama focului, totul îi trece repede; mănîncă foarte lacom maximum 50 ml, după care adoarme și e aproape imposibil să-l mai trezești. Trebuie să-l „cătănim“ puțin, căci așa nu prea merge. Are el sprijinitori în bunici, dar acum își dau și ei seama că băiețelul acesta face numai de vrea, și nu trebuie lăsat să progreseze în acest sens.

7 nov.
A fost cuminte, deși n-a prea vrut să mănînce. Ne-a lăsat să dormim și după-masa și noaptea, iar seara a stat cuminte cu bunicii cît timp noi am fost plecați. Se întoarce singur de pe o parte pe spate cînd nu-i convine poziția.

8 nov.
S-a trezit-ca și ieri-la 6 fără un sfert și ne-a trezit și pe noi cu urletele lui. Am observat astfel că nu suportă să fie murdar de caca, deși pipi îl suportă. Cînd l-a desfăcut mamă-sa, era murdar de sus și pînă jos, căci acum are scaun normal și reușește să se murdărească de nu mai știi de unde să-l apuci. După ce a fost schimbat, a tras cîteva gîngurituri de satisfacție, și apoi Daddy i-a povestit „Scufița Roșie“, ca să nu urle în așteptarea "breakfast"-ului.
După-masă, fiindcă începuse să urle de foame, Daddy l-a luat la o plimbare în brațe și a început să-i povestească “Snow-White” (Albă-ca-Zăpada). Să vezi minune: s-a oprit din plîns și a început să asculte foarte concentrat, motiv pentru care Daddy s-a gîndit să transforme această poveste în roman-foileton și-pe de altă parte-să lase naibii medicina și să se apuce să învețe povești.

9 nov..
A venit bunica de la Cugir și i-a adus un lăibăraș splendid, tricotat de ea. Dar-așa cum face cu toate lucrurile frumoase-l-a murdărit cît ai zice pește.

10 nov.
Fiindcă avea diaree, era agitat și vărsa, bunicile au fost foarte alarmate, așa că a trebuit să-l chemăm pe doctorul Surianu. Acesta a declarat că e un copil drăguț și sănătos, dar că s-ar putea ca erupția cutanată pe care o are să fie o stafilococie incipientă. De asemenea, ne-a recomandat să-i dizolvăm laptele într-o fiertură de grîu, orez și morcovi, pentru ca să se mai îngrașe. Pe chestia asta, a trebuit să alegem grîul ca și ”Cinderella” din noua poveste în serial pe care o spune Daddy, strigînd de se aude în toată casa ca să acopere urletele copilului

11 nov.
Vlăduț și-a sărbătorit într-un chip strălucit împlinirea a 30 de zile și ieșirea din perioada de nou-născut. Pe lîngă faptul că urlă exact atunci cînd vrei să te culci sau să mănînci (motiv pentru care mamă-sa și bunică-sa au mîncat pe rînd), noua hrană i-a dat și noi prilejuri de urlat. Nu știu cum s-a preparat zeama de grîu, dar cert este că era prea groasă, așa că fie nu intra prin biberon, fie venea prea repede prin găurile mai mari făcute de Mummy, și Vlăduț se îneca, fiindcă mănîncă foarte lacom, și făcea crampe și regurgitări. În ambele cazuri, evident, treaba se solda cu răcnete fioroase. Astfel a apărut un nou motiv de ceartă între părinți și bunici, iar Grandpa s-a hotărît să ia problema în mînă și să prepare el zeama și biberoanele. Consecința a fost faptul că azi-noapte ne-am chinuit de la 11 la 1 fără un sfert să îi dăm de mîncare celui mic, masa fiind punctată de urlete, înecări și sughițuri, și de cursele lui Daddy la bucătărie și înapoi, ca să flambeze acul cu care găurea biberonul. Concluzia este că lui Daddy nici nu i-ar mai pica bine o zi în care să doarmă după-masa 2 ore și noaptea 8 ore neîntrerupt.

12 nov.
La aniversarea unei luni de viață, toată lumea l-a felicitat. N-a fost el prea pătruns de importanța evenimentului, dar a fost destul de cuminte. Am remarcat că-i place noua mîncare, mai ales că am găsit un biberon potrivit. Stă și te ascultă cînd îi vorbești, deși povestea cu “The Ugly Duckling” („Rățușca cea urîtă“) nu i-a prea plăcut și a urlat tot timpul relatăriii.

13 nov.
Cam din două în două nopți, Vlăduț doarme prost (în restul de nopți doarme relativ bine, adică ne trezește o singură dată și programul durează cel puțin jumătate de oră). De data asta, după o noapte cam nedormită, s-a sculat și Mummy pe la ora 6, așa că voia să se culce după-masă. Chiar cînd ne-am întins în pat, a început niște răcnete înfiorătoare. S-a mai ocupat Daddy de el, dar la un moment dat și-a scăpat biberonul și au început din nou urletele. Atunci Daddy și-a dat seama că Vlăduț trebuie să mănînce, dar nu putea fi simultan în bucătărie și în cameră, așa că a trebuit să se scoale și Mummy (cum face uneori și Daddy noaptea). Mummy s-a supărat rău pe el și a declarat că nu-l mai iubește. Probabil că și-a însușit critica și-după ce a mîncat-a lăsat-o să doarmă vreo două ore și jumătate.
Cert este că Mummy a glumit, și Vlăduț ne e tare drag, chiar cînd e rău. Începem să ne înțelegem cu el (sau cel puțin așa credem noi), fiindcă am observat cum ne urmărește cu privirea și cum gîngurește cînd e mulțumit (ca de exemplu aseară, după ce a fost schimbat de bunici, căci era mai mult pipi decît copil în scutece).

14 nov.
Pe zi ce trece, se face tot mai scump și mai comunicativ. Bunică-sa a remarcat că uneori rîde (alteori am văzut și noi că zîmbește, probabil din cauza colicilor). Singura lui pretenție este să mănînce cît mai mult, și afirmă asta foarte zgomotos. Îi place să stăm de vorbă cu el, și ne place și nouă, dar uneori nu-și alege orele cele mai potrivite, căci ar fi orele noastre de somn. Dar deja ne-am obișnuit să nu mai dormim o noapte completă și Daddy nu e supărat pe fiul său, ci-l privește cu multă dragoste (deși cam amețit de nesomn) pe îngerașul cel mic care bineînțeles doarme tun cînd ceilalți încep activitatea și e foarte agitat cînd ai altceva de făcut. Cert este că nu mai poți să citești decît literatură de divertisment de cînd e el în casă.

15 nov.
Botezul lui Vlăduț s-a desfășurat în cele mai bune condiții, căci „eroul“ a stat foarte cuminte în brațe la nașă-sa. A dormit aproape tot timpul, fără să fie pătruns de eveniment. Numai spre sfîrșit a trebuit să vină Daddy cu puțin ceai, ca să tacă cel mic din gură, după ce preotul îl trezise scăpîndu-i apă pe față. A fost așa de cuminte și după aceea, cînd a văzut o groază de lume nouă, încît se poate pune agitația lui de dimineață pe seama emoției. A dormit bine după-masă (știind, probabil, că noi n-am putut să ne întindem), dar și noaptea (zicem așa fiindcă s-a trezit numai o dată). Nașul său a declarat că are ochi inteligenți, iar mătușa Monica a adus un horoscop și Mummy l-a citit cu glas tare.

16 nov.
Azi a fost teribil de rău și n-a lăsat-o pe mamă-sa să doarmă după-masa. Cred că a răcit, fiindcă strănută și are diaree și crampe. Degeaba am încercat toate mijloacele de a-l liniști, căci din timp în timp a urlat ca din gură de șarpe,și Daddy a trebuit să citească cu el în brațe.

17 nov.
Daddy a fost de gardă, așa că nu a putut vorbi englezește cu Vlăduț. Copilul a fost relativ cuminte, dar am remarcat că nu-i place fiertura de orez simplă, de aceea Mummy a reintrodus solventul obișnuit pentru lapte, mai ales că scaunul se întărise din nou. Astfel lui i-a revenit pofta de mîncare, și mamă-sa și cu bunică-sa l-au văzut băgîndu-și amîndouă mîinile în gură deodată, ceea ce a însemnat pesemne că îi era de 2 ori mai foame ca de obicei.
Fiind agitat, aseară bunicu-său a vrut să-i ia temperatura, dar el-obișnuit cu termometrul pentru altceva-pe loc a făcut caca, deși i s-a explicat clar că acum se ia febra.
Seara, Mummy i-a făcut singură baie, ceea ce dovedește că bunicii nu sînt indispensabili pentru creșterea celui mic, chiar dacă sînt de mare ajutor. Din păcate, atîtea sfaturi dau, încît ai prefera să-ți fie mai greu, dar să nu fii bătut la cap.
Tot Mummy a inventat o metodă de a-l face să doarmă pe Vlăduț: l-a pus pe burtă, culcat pe ea, și de data asta copilul nu și-a mai ridicat capul, cum a făcut ieri seară.

18 nov.
Se pare că și lui Vlăduț i-a fost dor de Daddy, așa cum și lui Daddy i-a fost tare dor. Cel mic și-a manifestat bucuria printr-o agitație foarte mare, așa că a trebuit să dormim după-masa cu schimbul. Pînă la urmă-ca de obicei-a dormit cînd noi nu mai puteam dormi.
A fost Mama Tildi să-l vadă și a remarcat că s-a îngrășat, deci totuși părinții îl țin bine. E normal să fie acum mai gras, căci mănîncă cu multă poftă laptele dizolvat în fiertura de grîu. Altceva nici nu-i place, și nu-i poți calma urletele de foame cu suzeta-minciună sau cu ceai.
Este aproape tot timpul încotoșmănat, așa că sughite și face pipi cînd e dezbrăcat, căci nu putem să-l schimbăm instantaneu. Sughițul e singurul lucru pe care nu-l suportăm, și-l oprim strîngînd copilul de nas. E o manevră barbară, care nu-i face plăcere nici lui și nici bunicilor, dar el nu urlă prea tare de necaz (așa cum ar trebui), și atunci trebuie să repetăm manevra. Bine că urlă ca din gură de șarpe cînd toți dorm, doarme cînd mai are de mîncat, etc.

19 nov.
Azi a fost din nou agitat. După ce azi-noapte n-a dormit între 1 și 2, la 5 dimineața era din nou vioi și urla de foame. După aceea, iar nu ne-a lăsat să dormim după-masă, și mamă-sa a dormit cu el pe piept. A trebuit să plecăm în oraș și a chinuit-o pe “Aunt” Ioana.
Deși mănîncă bine în continuare, ne îngrijorăm din cauza că i-a apărut o stafilococie pe față și că a strănutat de cîteva ori. Temperatura este de 37,5° intrarectal și sperăm să nu urce.
S-a întîmplat o chestie tare nostimă cu cei trei bărbați ai familiei. A venit seara Grandpa să stea de vorbă cu Vlăduț, afirmînd, ca de obicei, că-i vor bate ei doi pe toți. Văzînd că micuțul nu adoarme, a venit Daddy și l-a luat în brațe, după care a început să-i povestească „Prințesa și mazărea“, rar și monoton. Rezultatul a fost că la sfîrșitul poveștii el era tot cu ochii deschiși, dar bunicul sforăia de mama focului. Pînă la urmă a adormit și Vlăduț, exact atunci cînd trebuia să mănînce-asta ca să aibă din nou de ce să urle noaptea.

20 nov.
După o nouă noapte și după-masă ca-n filme, l-am pus pe Vlăduț pe masă lîngă mine, ca să pot scrie liniștit. M-am temut că e răcit sau că va răci, căci azi după-masă s-a luat curentul. De fapt, face tot posibilul ca să nu stea decît în brațe și să i se vorbească (chiar și cearta o suportă, căci nu îi pasă de ea). În orice caz, începe să fie pur și simplu rău, și căruciorul parcă are țepi sau cărbuni aprinși. (De cînd am început să scriu, s-a mai luat o dată curentul și copilul a mai chemat-o de două ori pe mamă-sa din timpul mesei).
Deși nu ne lasă să facem nimic, și Daddy l-a putut adormi (temporar) cîntîndu-i și dansînd vals, iar acum s-a întrerupt de la scris ca să-i dea “onion tea" (ceai de ceapă) din care bea în cantități industriale, totuși nervii ne trec și apreciem că e foarte scump și drag. Lui Daddy i se pare cel mai frumos miros din lume mirosul de bebeluș-ceva amestec între lapte, vărsături, pipi și caca. Face și niște mutre foarte nostime, exprimînd surprinderea, indiferența, ura față de cel care-i dă laptele (crede probabil că vrea să i-l mănînce), mulțumirea (rar).
L-am mai lăsat să și plîngă, căci nu mai știam ce să facem cu el. A venit Grandpa și ne-a reproșat că vom perverti caracterul copilului,după care l-a luat și i-a făcut baie, povestindu-i tot timpul. La sfîrșit, ca mulțumesc, Vlăduț a făcut pipi pe bunic.

21 nov.
N-a făcut nimc special, dar chiar faptul că a fost cuminte e un lucru mare. Distractiv e modul cum suge: înainte de a începe, are niște mici tremurături ale buzelor (ca în desenele animate, cînd se mișcă picioarele pe loc), iar dacă-i iei biberonul înainte de a termina, mai face niște mișcări de sugere înainte de a urla.

22 nov.
Daddy a fost de gardă, și probabil că Vlăduț a simțit ceva, de aceea a fost tare cuminte. Mummy i-a făcut din nou baie singură, căci bunicii sînt răciți. Se prinde cu îndărătnicie de toate cele: hainele și măștile noastre, tifonul din cada de baie, etc.

23 nov.
Azi i-a zîmbit foarte larg lui Daddy cînd a venit acasă, iar după aceea ne-am uitat în oglindă și am constatat că semănăm. Probabil a zîmbit așa de dulce din cauză că a avut colici, căci după aceea toată ziua a fost extrem de rău și n-am mai știut ce să-i facem. Bine că n-au apărut bunicii, fiind răciți. Am remarcat că e gras, dar degeaba am vrea să-i reducem mîncarea, căci nu te poți înțelege cu el cînd îi este foame.

24 nov.
Am trimis-o pe Mummy în oraș, căci nu mai ieșise de mult și era soare, și am rămas numai noi doi după-masă. A mai urlat el, dar ceai n-a primit și pînă la urmă am și dormit vreo 40 de minute. Cum au venit Mummy și Grannie, au început niște răcnete teribile, care au durat-cu mici intermitențe-pînă aproape de 2 noaptea. Tot timpul cerea ceai, dar culmea este că nu plîngea cînd biberonul se colaba, deci era clar că numai ritualul îi place. Bînd ceai și lapte cu foarte multă lăcomie, apăreau din nou crampele și urletele, care se calmau numai cînd îi puneai biberonul în gură, ceea ce reînchidea cercul vicios. Cert este că Daddy s-a enervat teribil și l-a certat, după care s-a certat și cu ceilalți ai casei, dar va merge mai departe pe linia unei oarecari severități, chiar dacă aparent Vlăduț nu înțelege dojana. De fapt, se pare că înțelege el deja surprinzător de multe lucruri, și, dacă nu se acționează cît timp va fi micuț, la 18 ani va fi prea tîrziu.
A venit un coleg de-al mătușii sale să-l vadă și a fost cuminte, putînd să stea fără să plîngă deloc, ceea ce dovedește că deja știe să se poarte în societate. Colegul Ioanei a zis că Vlăduț pare mult mai matur. Realitatea e că e bine făcut (are 4,400 kg), dar e încă tare mic, așa că o perniță de-a noastră îi slujește cu ușurință drept plapumă.

25 nov.
Se poate spune că a fost grozav de cuminte, comparativ cu ziua dinainte. Mamă-sa l-a ținut dimineața în bucătărie, căci din nou s-a luat curentul. Am găsit metoda de a-l face să tacă: îl punem să danseze, pe cînd Daddy îi cîntă în englezește. Dacă-l ții de axile, rezultatul este aproape imediat favorabil.
Spuneam că ieri a dat dovezi de cumințenie și trebuie subliniat faptul că ieri după-amiază a stat mai mult timp liniștit, deși era treaz. Pînă acum nu se discuta: ori dormea, ori urla.
Necazul cel mare e că Vlăduț e pentru prima oară mai serios bolnav. A făcut o diaree zdravănă cu puțin înainte de miezul nopții, și bineînțeles s-a repezit toată familia pe el, mai puțin Grannie, care dormea-din fericire pentru ea, căci altfel n-ar mai fi dormit toată noaptea. În legătură cu diareea, se poate spune că e o simplă dispepsie, provocată probabil de sucul de lămîie cu zahăr pe care i l-a dat mamă-sa contra sughițului. Nu are febră, nu urlă, nu varsă, dar e cam bleg și nici peste noapte nu a făcut mare scandal.

26 nov.
De cum s-a trezit, Daddy l-a luat pe Vlăduț la control și a avut o surpriză, fiindcă micuțul a tras o diaree ca din pușcă și a stropit tot ce se putea stropi, inclusiv cuvertura de pat și pijamaua lui Daddy. Continuă să fie bleg și somnoros (poate și din cauza că și-a consumat energia alaltăieri). Nu-i place decoctul de orez, nici măcar îmbunătățit cu morcovi, și noi sîntem îngrijorați, fiind obișnuiți cu un bebeluș plin de energie, care urlă tare de foame. Noroc că e destul de zdravăn și nu pare a fi deshidratat.
Primul semn de revenire la normal a fost faptul că după-masa nu ne-a lăsat să dormim aproape deloc, dar de data asta ne-am bucurat. Spre seară a fost cam bleguț și n-a mîncat decît noaptea pe la ora 1.

27 nov.
S-a trezit dimineața la 6 fără un sfert, dar deja Daddy se trezise, de bucurie că Vlăduț a mîncat din nou. S-a văzut azi clar că și-a revenit, căci, pe lîngă că scaunul s-a întărit, a fost atît de rău încît ne-a amintit de forma lui obișnuită. Spre seară a mîncat din oră în oră, cerînd laptele cu niște răcnete de piele-roșie. În plus, strănută și sughite din cînd în cînd, căci Daddy trebuie să-l susțină de axile ca să stea cuminte și astfel îi scoate jachețica din sacul pentru picioare. Daddy e mîndru că Vlăduț preferă să stea la el în brațe (dar trebuie să-l pui să stea în picioare și să-i cînți „O, brad frumos!“ în engleză și română), dar în același timp e mai puțin încîntat de faptul că va trebui ziua și noaptea să-l liniștească. Am găsit o rețetă magistrală antispastică și sedativă, care sperăm să prindă.

28 nov.
Din nou a fost agitat și a avut scaune diareice, alternativ cu scaune relativ normale. Se tot zgîrie pe față cu unghiile, dar n-am putut să i le tai, fiindcă nu stătea, iar cînd dormea se lua curentul. I-a revenit pofta de mîncare și urlă înfiorător în așteptarea biberonului.O ispravă de-asta a făcut la 4 dimineața, trezindu-i pe toți ai casei.

29 nov.
Azi a avut Daddy sîmbătă liberă, și Vlăduț i-a făcut un program cu totul special. De dimineață a tras niște urlete înfiorătoare, fiindcă avea nasul înfundat și se îneca atunci cînd sugea. S-a mai calmat el după picături și infuzii cu mușețel, dar tot n-a mîncat 150 ml deodată, ci numai în etape. Peste zi a fost relativ cuminte, și a stat și cu bunicii 2 ore, cît timp părinții au fost plecați în oraș. A fost și Mama Tildi și au stat de vorbă foarte drăguț, dovedindu-se încă o dată că străbunica dinspre Grannie are mare succes la bebeluși. Seara l-am spălat la fund în ceai de mușețel, fiindcă mirosea îngrozitor a caca, avînd în vedere că nu i-am făcut baie de multă vreme. După ce a fost cuminte toată seara, bineînțeles că l-au apucat urletele exact cînd Daddy era să adoarmă. A mîncat, după care Daddy i-a povestit despre Moș Crăciun și Iepurașul, iar Vlăduț a acceptat să fie pus în cărucior.

30 nov.
La primul schimbat, Mummy și Daddy s-au speriat, căci au văzut urme de sînge în scaun. Figura s-a repetat la al doilea, dar apoi nu. Cred că a fost o mică zgîrietură produsă de supozitor și l-am uns pe copil cu tetraciclină la următoarele supozitoare. Mai are nasul înfundat și scaune diareice, dar sperăm să-i treacă. Bine că are poftă de mîncare-deși mănîncă în etape-și că n-a slăbit. I-am introdus azi Similac și l-a mîncat cu plăcere, iar seara a stat cu Grannie, cu care începe să se obișnuiască.

1 dec. (în original)
A fost cuminte toată ziua, ceea ce era de dorit, fiindcă aseară eram epuizați. Bineînțeles că din nou a început să plîngă cînd a venit Daddy acasă, dar după-masa ne-a lăsat să dormim cît de cît. Am adus un aspirator pentru scos mucii și am observat că a avut efect. Cel mic s-a lăsat chiar și la picături în nas, căci probabil sesizează că-i fac bine. Conform principiului că nici o vîrstă nu e prea tînără pentru educație, Daddy i-a povestit despre Unirea Transilvaniei cu România. Vlăduț o fi meditat la cele auzite, de aceea ne-o fi lăsat să mîncăm de prînz, deși nu dormea.

2 dec.
În timp ce scria aici, Daddy s-a ridicat de vreo trei ori să vadă ce-i face odrasla, care la început avea nevoie de societate (căci deja zice „e“ și „ei“, și dacă-i răspunzi la fel e cuminte-de unde deduc că asta o fi însemnînd ceva drăguț pe limba lui). După ce a terminat conversația, a trecut la probleme mai concrete, căci mamă-sa nu i-a dat decît 100 ml, ca să mai mănînce și la 12 și să fie cuminte peste noapte. Răcnește ca de obicei și nu-i poți astupa gura decît la propriu-cu ceai. Din cauza asta udă într-un ritm demn de o cauză mai bună scutecele și păturile de înveliș.
Azi a început să urle de foame de la 5 dimineața, după ce a adormit după miezul nopții, ca de obicei. A scăpat atît de bine de diaree, încît a urlat aproape toată ziua din cauza colicilor date de constipație-și din nou i-am scos de două ori caca cu termometrul. Totuși a fost relativ cuminte, și a ascultat cu atenție o nouă lecție de istorie-de data asta despre Napoleon și nepotul său. N-are importanță că înțelege sau nu, dar-dacă îi vorbești-va vorbi repede. E foarte posibil așa ceva, căci bunicul său zice că are ochi inteligenți.

3 dec.
Din nou am dormit cu schimbul după-masă, iar seara am văzut doar parțial filmul. Începe să stea treaz tot mai mult și-i place să stea de vorbă cu noi. Se liniștește dacă-l ții în picioare și-i vorbești în șoaptă, la ureche. Mănîncă 6 mese bune pe zi (cîte 140 ml-ca la 3 luni) și poate mînca tot, chiar dacă nu cere (adică nu urlă).

4 dec.
S-a trezit din nou de mai multe ori, și din nou a trebuit să-i dăm mîncare înainte de 6. Important e că azi a ieșit pentru prima dată la plimbare. Deși Daddy voia să se fălească împingînd căruciorul, a trebuit să lase onoarea aceasta mătușii Ioana, care, de entuziasm că va ieși cu nepotul la plimbare, nici nu s-a mai dezbrăcat de uniforma de soldat. Pe Vlăduț nu l-a prea impresionat plimbarea-de fapt nici nu putea sesiza nimic, căci a dormit tot timpul. Cînd ne-am întors de la plimbare, am rămas numai noi doi, căci Mummy se dusese în oraș (de unde i-a adus un fîș splendid), iar Ioana plecase la curs. Speram că va dormi, dar nici vorbă. Nici n-a apucat Daddy să-și termine țigara, că băiețașul a început să urle ca din gură de șarpe, și de-abia am putut închide ușa după Ioana. Nu s-a calmat nici la schimbat (cum zicea Grannie) și nici la ceai (care nu-i mai place-pare-se). Întrucît lapte nu putea primi, căci trecuseră abia 2 ore de la precedenta masă, a continuat să urle pînă cînd Daddy i-a cîntat la ureche „O, ce veste minunată!“. Atunci a stat cuminte, ceea ce dovedește că sărbătoarea Crăciunului îi strecoară pace în suflet, ca și tatălui său.

5 dec.
A fost relativ cuminte, poate și fiindcă a venit Moș Nicolae și i-a adus o serie de cadouri. Probabil că știa că mamă-sa nu vrea să doarmă după-masa, de aceea a dormit una bună. Bunica de la Cugir a venit cu mult entuziasm, fiindu-i tare dor de el, și l-a găsit tare drăguț, dar Vlăduț a avut grijă să-i scadă acest entuziasm. Ne-a zîmbit tuturor, probabil ca să ne mai îmbuneze, dar nu trebuie să ne lăsăm duși, ci trebuie să fim severi.

6 dec.
Azi-noapte a dormit tare cuminte, dar dimineața n-a lăsat-o pe mama sa să doarmă prea mult. După-masă, în schimb, a fost atît de rău încît cred că s-a întrecut pe sine. Între 2 și 5 a urlat practic continuu. Drept răsplată, mamă-sa l-a îmbrăcat cu pantalonași și ghetuțe, pe care le-a udat destul de repede. Plînsetele nu s-au calmat nici la ceai, ci doar la unele jucării (un cățel și o jucărie roșie, care fac zgomot). Spre seară, Daddy a reușit să îl fenteze și să tragă un pui de somn, căci cel mic l-a văzut că începe să citească, deci a putut adormi liniștit în cărucior, mulțumit că-și făcuse treaba de a scula pe toată lumea în picioare. Probabil a avut colici, care s-au repetat și spre seară, din cauza lăcomiei cu care înghite laptele și din cauza faptului că adoarme imediat după ospăț și nu poți să-l mai faci să rîgîie cu nici un chip.
Noaptea a fost un adevărat festival-a urlat pînă după ora 2 din cauza colicilor, ceea ce a prilejuit noi tensiuni în casă.

7 dec.
L-am scos la plimbare la prînz și după aceea din nou n-a mai vrut să doarmă. Are colici, dar există și o componentă afectivă, căci, dacă i se dă atenție, mai tace.
Peste noapte ne-a mai lăsat în pace, fiindcă la 12 a adormit. Am pus căruciorul lîngă noi, ca să-l legănăm mai ușor.

8 dec.
A fost nostim azi-dimineață la trezire cînd au venit bunică-sa și mătușă-sa să-l vadă. De fapt s-a trezit din somn abia după ce fusese schimbat, și imediat și-a dat seama că-i lipsește ceva (respectiv laptele) și a început să urle ca din gură de șarpe, fără să fie receptiv la drăgălășeniile celor din jur. S-a potolit însă cînd i s-a pus babețica la gît, probabil știind că urmează mîncarea. (I s-a format reflexul condiționat ca și la cățelul lui Pavlov, și tot cam ca și cu cățelul te poți înțelege și cu el). De-abia după ce a tras cu furie vreun sfert din lapte, a început să se mai uite și în jur. Asta este încă o dovadă a perenității înțelepciunii strămoșilor noștri latini („primum vivere, deinde philosophari").
I-am adus ceai contra colicilor, și a avut efectul promis de cei care recomandau acest ceai: în loc să ne mai chinuiască cu urletele din cauza crampelor, a început să elimine gaze pe ambele părți (a făcut chiar și caca singur, ceea ce nu s-a mai întîmplat de două zile), și a dormit după-masă (cu totul excepțional la el).
Pentru că trebuie cam tot timpul să te ocupi de el (mai ales cînd îi e foame, altfel urlă), mamă-sa îi dă din biberon citind, căci altfel n-ar mai apuca să-și facă această mică plăcere. Și Vlăduț, după ce-și satisface apetitul, se arată preocupat de ridicarea nivelului intelectual, și e foarte nostim.

9 dec.
N-a prea dormit după-masă, iar spre seară a fost îmbrăcat în pantaloni. A urlat una bună înainte de culcare, dar apoi a dormit toată noaptea.

10 dec.
A fost destul de cuminte. Am fost cu el la Dr.Surianu, care a apreciat că se dezvoltă foarte bine și ne-a spus ca de săptămîna viitoare să-i dăm mere rase. E drăguț, și povestește cu toată lumea, cu condiția să nu-i fie foame sau să nu-l doară burta. Bineînțeles că-i place să i se dea atenție, și îi rîde bunicii cînd aceasta vine (tot mai des) să-l vadă. Acum a început și mătușă-sa practica de pediatrie pe el, ajutînd-o pe mamă-sa la baie și schimbîndu-l sau dîndu-i de mîncare. (Un singur lucru nu suportă ea: să-l vadă pe cel mic, cu scutece cu tot, plin de caca-dar se va obișnui și cu asta, căci îi va fi necesar în meserie).
Era să uit să scriu cît de mult i-a plăcut în mașină; cînd am ieșit de la doctor, a început să scîncească, dar s-a calmat imediat ce a auzit zgomotul motorului. Pe drum a mai și dormit, dar a stat și treaz, și mamă-sa își face deja planuri cum o să fie el șofer.

11 dec.
Azi a rîs în hohote, ca un om mare, cînd Grandpa l-a gîdilat pe burtă cu mustața, înainte de a-i face baie. După aceea a fost tare rău înainte de ultimul supt, căci avea colici, dar peste noapte a dormit întruna, cu ajutorul Fenobarbitalului.
Totuși este de remarcat faptul că a dovedit încă o dată că știe să se poarte în societate (asta o are exclusiv de la Mummy); deși a urlat zdravăn după-masă, n-a scos nici un sunet cînd a venit să-l vadă o colegă de-a mătușii Ioana, după care a tras totuși vreo două pîrțuri după ce a fost schimbat, căci nimeni nu e perfect. (A avut și el-săracul-ghinionul să se degaje tocmai cînd avea domnișoare în vizită, dar avînd în vedere vîrsta lui și că ele sînt doctorițe în formare, precum și faptul că avea colici din cauza că era plin de aer, i se pot acorda circumstanțe atenuante).

12 dec.
Continuă să fie constipat și să aibă colici, așa că azi ne-a făcut un program de excepție. Pînă și Ioana, care are atîta răbdare cu el, s-a retras epuizată după jumătate de oră în care a trebuit să-l distreze. Totuși, nu l-am certat, căci azi a fost „ziua“ lui (deocamdată-ca la aniversarea căsătoriei-sărbătorim lunile) și toată lumea i-a urat „La mulți ani“.
A fost nostim cum s-a oprit din urlet, văzîndu-și părinții uitîndu-se la el și imitîndu-l. Probabil și-o fi zis în mintea lui că niște oameni maturi n-ar trebui să se țină de asemenea tîmpenii, și a fost profund surprins și consternat.
De două ori s-a întîmplat azi să nu se sature și a trebuit să-i dăm ceai în completare, dar acum-la nici 2 ore după mîncare, l-am surprins sugîndu-și pumnii. (A primit înainte un biberon cu miere de la Grannie, care se vede că i-a plăcut așa de tare, că nu ne-a mai lăsat să i-l scoatem din gură, ca să mai punem o încărcătură).
L-a văzut și unchiul său Gogo, care a remarcat cît de mult a crescut (e drept că nu l-a văzut de cînd avea 9 zile, cred).

13 dec.
A fost în vizită la Mama Tildi, ca să-l vadă și străbunicul, care pretinde că nu l-a văzut niciodată. S-a comportat bine, dacă trecem peste urletele de la sfîrșit. Am remarcat cu ocazia asta că-i place să se plimbe, căci urletele au reînceput după sosirea acasă.
Dacă-i dai mult de mîncare, adoarme imediat; dacă nu, ar mai mînca și începe să urle, cum a făcut azi după-masă. Ne-am hotărît să-l lăsăm să și răcnească, dar cu bunică-sa nu se poate discuta (ea recunoaște că alți copii nu sînt cocoloșiți atîta, dar de la teorie la practică e un drum lung). Cert este că imediat simte cînd vrei să-l lași în cărucior, și atunci trebuie imediat să iei o atitudine inocentă și să continui să-l plimbi ca să nu-l superi, ceea ce amintește de desenele animate.
Azi n-a mai rîs cînd Grandpa l-a gîdilat cu mustața, dar probabil că-i venea caca și n-avea simțul umorului, mai ales că rîsese cu Ioana după-masă.

14 dec.
De dimineață, Vlăduț n-a mai vrut să readoarmă după suptul de la 6, căci nu l-a văzut pe Daddy plecînd. (Cînd am plecat din cameră, a adormit imediat). A fost la plimbare cu mătușile Ioana și Nana și a văzut pentru prima dată zăpadă (e un fel de-a spune, căci a dormit aproape tot timpul). Toată după-masa a fost rău, fiindcă s-a cam obișnuit să fie răsfățat și urlă dacă nu-i dai atenție. Alt motiv să plîngă nu avea, căci se liniștea cum îl luam în brațe.

15 dec.
Probabil știind că Daddy este de gardă, Vlăduț a fost cuminte cam toată ziua. A dormit și după-masă 2 ore, fapt care merită consemnat. Peste noapte a dormit întruna (gurile rele spun că a făcut înainte o criză de urlete) și cine știe cît ar mai fi dormit împreună cu Mummy dacă nu venea Grannie să-i trezească la 7.

16 dec.
Am ieșit la plimbare pe o ninsoare foarte frumoasă, care i-a plăcut atît de mult, încît s-a scremut fără să plîngă. Din nou a fost rău toată ziua (în cinstea lui Daddy), cu excepția momentelor cînd a venit în vizită Svetlana, apoi tanti Nineta. Amîndouă l-au admirat și el a fost foarte sensibil la complimente. Acum e din nou nervos, deși a fost îmbrăcat în pantalonii noi aduși de Svetlana și toți au remarcat ce scump e cu pantalonași și cu ghetuțe. Bineînțeles că acum acești pantalonași sînt plini de pipi, așa că vor trebui schimbați la următorul supt.

17 dec.
Ar trebui să consemnăm numai ceea ce este cu totul deosebit, de aceea trebuie spus că azi a fost remarcabil de rău. Dimineață a avut din nou vizită (asistenta de la circă) și din nou s-a comportat frumos, ba chiar a făcut singur caca. A primit măr ras de la Grandpa, care a fost teribil de mîndru că i-a dat de mîncare celui mic (de fapt mîncat e un fel de-a spune, căci e un fel de supt de pe vîrful linguriței). Deocamdată mănîncă numai un sfert de măr, dar porția îi va crește progresiv. De notat că mănîncă și lapte după măr.
De îndată ce a rămas numai cu mamă-sa, au reînceput răcnetele, care nu s-au mai oprit pînă la 11 și jumătate noaptea. E drept că e constipat, dar sînt foarte ciudate niște colici care cedează instantaneu la plimbatul cu căruciorul. Cert este că Daddy nu s-a uitat la film, ci s-a ocupat de cel mic. După film au început însă adevăratele colici, care au ținut toată familia „în priză“ timp de o oră. Degeaba a venit Mummy să îi dea-în chip de răsplată pentru cumințenie-o tabletă de Fenobarbital (asta înainte de film), căci efectul a fost nul. În fine, a adormit epuizat și nu s-a mai mișcat pînă dimineață.

18 dec.
După o zi cum a fost cea de ieri, am rămas cu totul surprinși și încîntați de o faptă excepțională a lui Vlăduț: a stat fără să urle 2 ore, între 1 și jumătate și 3 și jumătate. E drept s-a mai agitat el, a mai fornăit-mai ales cînd își scăpa biberonul, dar nu putem să-i pretindem absurdul. A fost cuminte și mai tîrziu și a și dormit-bineînțeles cînd noi nu mai puteam să facem același lucru. A mîncat frumos, fără oprire, ceea ce iarăși e remarcabil (mai nou e foarte leneș la supt și trebuie să-i scoți tot timpul biberonul din gură ca să-l faci să urle, după care suge puțin și iar se oprește, căpătînd avînt numai cînd mai are puțin, fapt care are drept consecință noi răcnete de foame). Dacă mai adăugăm că azi nu și-a prea mîncat mîna (tot o recentă tortură pentru părinți), ajungem la concluzia că a fost o zi deosebită.

19 dec.
A fost din nou o zi liniștită. După-masă, Vlăduț a rămas cu Daddy și-deși n-au dormit-au fost cuminți și liniștiți amîndoi. Cînd l-a schimbat, Daddy n-a mai știut cum să-l îmbrace în salopetă și l-a îmbrăcat din nou în copil mic. Noroc că a venit Mummy și astfel cel mic a putut arăta la Mama Tildi cum îi stau pantalonii și botoșeii. Seara a fost din nou centrul atenției tuturor și probabil asta i-a declanșat o nevroză de situație, manifestată prin urlete fioroase pînă către miezul nopții.

20 dec.
A fost din nou teribil de rău. A trebuit să-l scoatem la plimbare după-masă, căci altfel nu-l mai puteam face să tacă. După aceea a reușit s-o înnebunească pe mătușă-sa, care a trebuit să-l țină în brațe pînă a făcut febră musculară (căci acum e greu-are peste 5 kg). Seara s-a mai calmat puțin, căci i-am cumpărat un iepuraș mecanic, care face zgomot, și pe care l-a urmărit cu atenție. E în continuare constipat și are colici, dar astea i se trag și de la mîncatul cu multă lăcomie și cu mult aer înghițit. Deși primește mai mult decît ar trebui la vîrsta lui, tot ar mai vrea să sugă cînd termină laptele și trebuie dat ceai, apoi „bimi" (suzetă).
Mai plînge el și fiindcă se plictisește, și ar vrea tot timpul să-l ții în picioare. Bineînțeles că ar și vorbi cu noi, și uneori țipă să ne atragă atenția, iar cînd e mulțumit se exprimă prin „gă“. În orice caz, e un copil drăguț, care trezește simpatia tuturor-e drept, exprimată uneori prea zgomotos.

21 dec.
Am început să simțim cînd are nevoie de societate. De exemplu, dimineața pe la 8,30 a început niște strigăte foarte poruncitoare de „ei“. Am așteptat să vedem ce face, și curînd s-a pornit pe un plîns-evident forțat-care s-a calmat în momentul în care am început să discutăm.
Mai merită consemnat faptul că a dormit după-masă. Spre seară, însă, a fost din nou multă lume și rezultatul a fost cel cunoscut.

22 dec.
Vlăduț doarme cam cît un om mare. Asta am constatat-o azi, cînd de pe la 8 fără un sfert dimineața n-a mai dormit toată ziua decît vreo oră și jumătate. Nu știm ce-i cu el, căci practic urlă tot timpul. Are și colici, dar e și rău, și deși i-am dat azi două tablete de Fenobarbital încă nu s-a calmat și nu știu dacă va dormi la noapte (dar sperăm că da). Nu se calmează decît cînd are biberonul în gură, dar nu putem sta așa o veșnicie.

23 dec.
De cîtăva vreme, Vlăduț doarme noaptea 6 ore neîntrerupt, dar dimineața nu mai doarme așa de mult. Totuși, azi a fost cuminte, cu excepția unor urlete disperate cînd s-a zgîriat pe față. A dormit puțin după-masă, iar cînd s-a trezit a zîmbit larg și s-a agitat cu brațele, așa că Daddy n-a putut rezista tentației de a-l lua în brațe și a sta puțin de vorbă cu el.
După-amiază a rămas cu Grandpa și a fost cuminte, deși n-a vrut să stea în cărucior. Explicația cumințeniei lui se pare că a fost faptul că bunicul avea un lucru teribil de nou și de interesant: ochelarii. Nu mai spun că Vlăduț a și „citit“ împreună cu Grandpa, așa cum face și cu Mummy.

24 dec.
N-a fost prea impresionat de venirea lui Moș Crăciun, așa cum ne și așteptam. Bineînțeles că a fost adus și el la pom, îmbrăcat cu hainele de gală și avînd pe deasupra un costumaș tricotat de Grannie, dar era exact la fel și dacă nu-l aduceam. Degeaba am încercat să-i atragem atenția la lumînări sau la cadouri (care au fost, evident, foarte multe), căci el tot la ale lui se gîndea.
Totuși, parcă a simțit ceva, fiindcă a fost cuminte după-masa (a și dormit), dar după ce a venit Moșul a început din nou cu plînsetele, probabil și din cauza agitației din jurul lui.

25 dec.
A fost în vizită la ambele perechi de străbunici și s-a comportat foarte frumos. Ne-am temut că o să răcnească de mama focului, ținînd cont că la un moment dat eram 7 în jurul lui. (Faptul că și-a cerut zgomotos dreptul la lapte nu i se poate imputa). A început să urle exact cînd mamă-sa a plecat în oraș, și Daddy și cu Grandpa au trebuit să stea pe lîngă Mama Tildi cînd aceasta a avut onoarea de a-l schimba. A fost tare încîntată de strănepot, mai ales că acesta purta fîșul roșu adus de Moș Crăciun la ea, ceea ce-l făcea pe cel mic să semene și mai tare cu un alt băiețel pe care-l iubea Mama Tildi acum mai mult de 20 de ani.
Și la Mama Mare, Vlăduț s-a comportat bine. A dormit, probabil din cauza temperaturii mai scăzute decît acasă. Apoi a stat cuminte în brațe la nașă-sa, dar n-a vrut să-i vorbească și a tras și un mic pîrț. Cînd au apărut mai mulți în cameră, a început să urle, dînd semnalul de plecare. Bineînțeles că în mașină s-a potolit din nou.
Seara s-a jucat cu părinții, care sînt tare fericiți de un asemenea copil drăguț și deștept. A fost necesară din nou o mică sedare, dar se pare că sedativul cel mai bun este mîncarea.

26 dec.
A fost din nou tare drăguț dimineață, căci se pare că e un mic optimist, și nu poți fi decît fericit cînd ai dormit 7 ore și ai și mîncat vreo 150 ml, performanțe pe care alții le realizează la vîrste mult mai înaintate (5-6 luni). Pe scurt, zîmbea larg și dădea din mîini foarte vesel, reușind să-i înveselească și pe părinți, care altfel nu prea au motive de bucurie.
După-masă ne-am jucat din nou, dar dacă încetezi să-i dai atenție îl apucă o deprimare cumplită, manifestată printr-un plîns special-forțat și poruncitor. Nu s-a calmat decît cînd l-am pus să danseze pe muzica de la radio (“Beatles”), care i-a plăcut,ca dovadă că de mic are gust. Era foarte nostim cum țopăia ținut de axile și uneori stătea și singur, pe un picior. Face progrese foarte mari și s-ar putea ca pe la 9 luni să umble aproape singur. Înainte de asta, va ședea-și cred că asta se va întîmpla înainte de 5 luni. Azi a stat călare pe genunchiul lui Daddy, practic șezînd sprijinit, și a agreat și această poziție.
După baie și masă, a dormit pînă la următoarea masă, probabil fiindcă în cameră era mai frig ca de obicei (nu mergea decît radiatorul electric, fiindcă în calorifere n-a fost căldură).

27 dec.
Singurul eveniment demn de notat este faptul că lui Vlăduț i s-au tăiat pentru prima dată unghiile de la picioare, care începuseră să arate ca niște gheare.
E deprimant faptul că în continuare nu avem altă sursă de căldură decît radiatorul electric, de aceea schimbatul trebuie să dureze cît mai puțin, altfel încep sughițurile și strănuturile. Ce ne vom face cînd se va lua și curentul electric?

28 dec.
Azi Vlăduț s-a trezit mai tîrziu ca de obicei și de aceea și-a dat peste cap tot programul. Toată ziua n-a prea avut poftă de mîncare. Din cauza frigului, doarme destul de mult (cam cît un copil normal de vîrsta lui). Noroc că e bine acoperit, fiindcă recent am inventat ceva nou: acoperitul cu cojocul de lînă al lui Daddy. Spre seară a fost cam agitat, dar am constatat că-i place ABBA-și mai ales plimbatul căruciorului în pași de dans.

29 dec.
A fost la plimbare pînă în oraș cu femeile din casă, după care a fost relativ cuminte-bineînțeles după ce i s-a dat să mănînce.
După-masă, deși a făcut caca singur, a fost extrem de agitat și a plîns practic tot timpul, nelăsînd-o pe Ioana să învețe și dînd peste cap intențiile noastre bune de a o chema pe mătușă în singura cameră unde e relativ cald. Deși am încercat toate metodele posibile, inclusiv scoaterea pîrțurilor cu termometrul și administrarea de 2 tablete de Fenobarbital, Vlăduț nu s-a calmat decît în brațe la Grandpa, care știe să-i spună lucruri interesante.

30 dec.
Azi toată familia a fost extaziată în fața micii inteligențe nou apărute. Este remarcabil faptul că s-a jucat singur cu jucăria roșie pusă în mînă de către Ioana. E drept că mișca el cam necontrolat din brațe și trebuia să fii atent să nu-și dea cu jucăria în cap sau în ochi, dar cert este că mult timp n-a lăsat-o din mînă.
Se confirmă faptul că-i place muzica; a și dansat, dînd din mîini și din picioare, ajutat puțin și de Grandpa. Deși fusese din nou cam agitat (tot din cauza colicilor), cînd Daddy l-a făcut să danseze, i-a plăcut atît de tare încît s-a liniștit și a adormit în picioare. La toate astea mai trebuie adăugat că a mîncat pentru prima dată portocală (și nu i-a prea plăcut-probabil n-a fost destul de dulce) și că s-a jucat foarte frumos cu Grannie și cu Ioana, copleșindu-le cu zîmbete.
Acum cred că a visat urît, căci l-am văzut cam agitat în somn. S-a trezit apoi, și a început să plîngă, iar după aceea a adormit la Mummy în brațe. Oare ce fel de coșmaruri sau de vise frumoase or fi avînd indivizi așa de mici? Poate or fi legate de viața intrauterină sau de biberoanele goale sau pline, în funcție de natura visului.

31 dec.
Nu se poate să se încheie anul fără să fie consemnate toate faptele mărețe ale micului șef al familiei. Chiar dacă azi nu s-a întîmplat nimic deosebit, trebuie spus că a fost remarcabil de cuminte. Dimineață n-a dormit, dar nici n-a plîns, iar după-masă a lăsat-o pe Mummy să doarmă și a dormit și după suptul de la ora 5. De curînd a devenit agitat, simțind probabil că părinții pleacă și că va fi despărțit de ei 1 an. Totuși sperăm ca la primul supt din 1987 să fim din nou împreună și după aceea să apucăm cu toții să ne odihnim.
În anul ce vine vom deschide un alt caiet, în care vom nota numai faptele cu totul remarcabile. Sperăm să apucăm cu bine zilele cînd vom nota ceea ce face fiul lui Vlăduț.