Onduleuri de panglici muzicale, umplu încăperea îngustă.
Cu mângâieri calde, maternale, îmi scaldă trupul golaș.
Nu se mișcă nici măcar o umbră a văzduhului, ci numai ele;
Se înalță lent, se prăbușesc. Respirația scade... și moare.
Glasul tern al unei Sheherezade, descrie un blues melancolic.
Desprinde, cuvânt după cuvânt, o poveste. E ciudat!
Nu mă recunosc decât în cratima timidă, ascunsă "într-acolo".
Șoldul acoperit cu un mozaic rar de museline, aleargă molatic,
Către un final incert. Imprimeuri incandescente, se nasc
Pe pielea umedă, scufundată adânc într-o lumină sturlubatică.
Cadența tonurilor devine aritmie și milioane de corpusculi
Multicolori, colonizează atmosfera degradată. Parfumul ars,
Exilat, se scurge prin ferestruică luînd cu sine un ultim ecou.