Incep aceste randuri printr-o mica povestioara, care mie imi place atat de mult!
Sunt rai oamenii, sunt atat de rai, incat nici nu iti dai seama.
Dar sa vedeti o intamplare:
Povestea se numeste" Cele patru lumanari".
Intr-o camera ard patru lumanari. Fiind mare liniste, se aude cum lumanarile incep sa vorbeasca.
Prima lumanare ofteaza si spuse:
-Eu ma numesc PACE, dar nimeni nu ma vrea.
Flacara ei se micsoreaza, iar in final se stinge.
A doua lumanare ofteaza si spune:
Eu ma numesc CREDINTA, dar sunt deja in plus.Oamenii nu mai vor sa stie de Dumnezeu. Nu mai are nici un sens sa ard.
Mai palpaie putin si se stinge si ea.
Tacut si trist se prezinta si a treia:
Eu ma numesc DRAGOSTE.Nu mai am putere sa ard. Oamenii nu mai au nevoie de mine, se vad doar pe ei si nu si pe cei pe care ar trebui sa-i iubeasca. Si cu o usoara palpaire se stinge si aceasta lumanare.
Atunci intra in camera un copil, vede cum lumanarile se sting si incepe sa planga.
Dar voi ar trebui sa ardeti si nu sa stati stinse!
Atunci se prezinta si cea de-a patra lumanare:
Sa nu-ti fie frica. Eu sunt SPERANTA! Si copilul ia flacara de la aceasta lumanare si le reaprinde pe celelalte.
Exact acest lucru il doresc pentru toti.
PACEA, CREDINTA, DRAGOSTEA si SPERANTA!