Adunați-vă prieteni...
astăzi voi spune povestea muezinului mut

a mirare mirosea copacul înflorit
în iarnă spre răsărit ființă risipită
de os si dorintă ținându-ne de mână
cu trupul pecetluit conjurând timpul
nostru așternut clipei facem schimb
de aripi suntem frumosi și adânci
ca îngerii limbile ni se împreunează
ninsoare de muguri și ceață

amforă fără toartă îmi ești lut
înflorit pe o urmă de pasăre albă
ne-am aruncat pieile spre paradis
copii concepuți doar cu ochii
contemplând drumul făcut scrum
soroc degetelor aprinse

știi bine ne vor crucifica pe-o cale
străjuită de păuni după o vreme apoi
li se va face dor ne vor realcătui
vitraliu de oase căutându-se încă

mirosind pletele tale în noaptea
ca o himera la ila a lai i la
cu palmele împreunate sufletul
ni se face cântec

un cântec neînțeles