astept un semn de la tine...asta pentru a-mi confirma mie că mare lucru nu am rezolvat - am senzatia că resentimentele vor continua să se desfăsoare mai abitir ca inainte-...nevoia mea de tandrete a fost insă indestulată pentru o noapte si tot este un căstig.
..ma ingrijorează viitorul - cred că abia am pornit pe drumul spre infarct si chiar dacă in final totul va fi bine (de obicei asa ti se spune stii si tu) tot imi este foarte teamă. Teamă pentru ce are să fie pănă la momentul de apogeu, nesiguranta de pănă atunci mă zăpăceste, cumplitul topogan de iesiri necontrolate si impulsuri dezlăntuite, setea de aer si confuzia generată de exact nevoia de sigurantă au să lase si de data asta urme pitite...mult rău...desprinderea de mine mă ingrozeste, mă sufocă, sunt singură si rea.
ti-am vorbit aici asa cum ar fi trebuit să o fac intr-o noapte, asa cum imi cereai să-ti vorbesc desi sunt convinsă că nu asta vroiai să auzi.
mult rău are să ne aducă lipsa mea de incredere in mine si in tine - asa spuneai si ai deja dreptate. poate.