Ca și când ar incerca să stea pe-o minge,
Liniștea mea nu se mai suferă dimineața
Și imbracă haine de neliniște,
...După dragostea ta

Mă trezesc cu miros de cafea
Din cănile uitate pe masă reci,
Atât de aproape una de alta
Și cozile lor se iubesc!

Timpul zilelor se destramă din "jerseul" vieții.
Eu nu mai număr de mult ochiurile
Și zâmbesc fals ca pentru o revistă celebră
Inchipuindu-mi cum într-o zi,
Cănile gri vor fi căldute iar
Nu reci ca ieri
..............................................
După dragostea ta.