După ce gongul răsună plângând
Și negura deasă a nopții se lasă ,
Auzi scârțâit de porți de mormânt :
E la vânătoare Doamna cu coasă .

Și ea are gene lungi și întoarse ,
Întocmai ca cele ale unei domnițe .
Dar mâinile-i sunt bătrâne și arse ;
Flăcări , văpăi îi ard în cosițe .

Parfumul ei greu miroase a lut
Și te apasă pe piept cu putere .
Din chip de ființă devii doar un slut
Mâncat zi de zi de pământ și durere.

Rochia-i lungă din fin întuneric
Ca trena miresei atârnă pe jos ,
În mâna sa stângă ea ține un sfeșnic
Ce arde încet și fără miros .

Încet , cu răbdare , ea stă și așteaptă
Să secere suflete cu coasa tăioasă
Ce strașnic o ține in mâna ei dreaptă .
Moartea-i femeie ... și e frumoasă .

Adeseori varsă lacrimi de sânge
Pe pleoapele răniților din brațele sale...
Și Moartea-i femeie! iubește si plânge
Încercând a preface durerile-n zale .

De-aceea te leagă în lanțuri de foc
Și chiar de te zbați , nu ai scăpare .
Te leagă cu funie strâns de mijloc
Și te-ncarcerează în cruntele-i gheare .

Doamna în Negru doarme acum
Dar știe că Soarele`n cer s-o topi .
Viața-ntr-o clip-o va preface-n fum
Și-n strânsoarea-i de brațe etern voi dormi ...