fumegau unghere întunecoase
la răspântie
luam undița și plecam
încredințat că n-o să întâlnesc pe nimeni în mantie de catifea
să înfigă acolo catargul cel mic
o stea de lemn poleit
se năștea o gaură în cer pentru reflexii mai puțin blânde
oamenii vorbeau despre pești minunați
prefăcuți după voia pescarului
ademeneau nopțile cu gustul mierii
nu le păsa de urzeala ierbii
aprindeam lampa de fiecare dată săpând mai adânc
apoi pășeam către starea de grație atent
să nu îmi uit asinul...