Mii de singurătăți

Singurătatea este tărâmul nopții,
Fără lumina vieții,
Uita-voi să trăiesc.
Totu-i pustiu și ne-nțeles.
Necunoscuții treceau prin viață.
Miile de singurătăți,
Am să le înec printre algele uitării.
Mască sau față, căci nu mai știu.
Am să o dau mării
să o ascundă într-o scoică.
Umbra am s-o dăruiesc neantului,
Căci a început să adie un vânt al uitării.