Poemul meu a murit pe malul rosu
incununat de linii albastre vagi
iar propriul critic ce-a zabovit
pe dreapta plina de idei reci
poate sa ma arate surprins de alb
in transparenta sa cu verdele cenus
calcand in siguranta pe drumul sec
alaturi de un inger vesnic slab

Poemul a murit aruncat de pe acel mal
prea surd pentu strigatele mele inecate
in lacrimi infundate cu vorbe prea mari
iar moartea va mantui in versuri largi
si dogme zvelte faurite din fildesi turcoaz
lasati straja la usile imperiului viata...