hașurată în umbre violente scena devine albă până la lacrimi
îngropate în realități scrâșnite a blestem printre dinți
respirații îmbâcsite cu aripi negre și trezia acută a urmelor de lup
printre priviri încărcate cu sensuri rânjite în cerul gurii cercuri
de arc orizontale și verticale spirale de abur sufocant

ca recuzită
leșuri de cuvinte eșuate pe câmpurile de bătălie sfâșiate în de șapte ori
câte șapte așchii de noapte cioburi de suflet amestecate
cu piese disparate de motoare și microcipuri de unică folosință
tastaturi topite în plasma acidă și monitoare de gheață

de la un timp
au început să se devoreze între ei cu deliciu dincolo de orice ierarhie de haită
clănțănitul carnasier pictează zăpada cu fluide corporale în toate culorile
orgoliilor rănite sau ale reacțiilor viscerale

câte unul cade la picioarele chipului cioplit al unei hidre
cu fruntea mânjită de excremente explodate în numele unei cruciade
inutile
în timp ce un altul sare la beregata celorlalți sub pretextul
că le-a expirat termenul de valabilitate al sentimentelor

din lojă
zei toleniți între perne de mătase se distrează copios și din când în când
o dată la o sută de ani mai aruncă pe scenă câte un geniu
așa
de
milă