Chemarea mea durează o veșnicie
E o șoaptă ce bântuie ca "Emela-ntouka" prin mlaștinile Africii
Pustnică și flotantă.
N-are ecou
Așa...
Mai știi ceva ce n-are ecou pe lumea asta?
În afară de măcăitul raței?
Numai de asta și tot ți-aș fi răspuns...
Spune nu
dar n-o lăsa așa...
Trăiesc pe furiș de chemarea mea
Râd cu teamă că m-ar putea vedea
Ocolesc locurile pe unde știu ca ea trece zi de zi
Fiindcă mă va blestema amarnic
Ce sunt eu, m-ar întreba,
Cui m-ai trimis?
Vreau să mă odihnesc!
...................................................
Și mă doare asta.
...................................................
Blestemul îl duc pe umeri
El unduiește undeva spre infinit
Iar chemarea mea...
Suie și coboară prin locuri neumblate
Dupa ecou...