Fildeș rostogolindu-se cu patimă
Peste rocă de timp neclintită.
Rochii de alge așternând melcii
În departea norilor pe catarge.
Îngăduire a lunii chemând apele
Atât de departe de țărm și înapoi.
Vuiete strângând în cioc zbateri
De pești pe uscatul ucigaș lor.
Vieți adâncite în cochiliile sparte
Sub priviri umezi și tălpi de copil.
Săratul val întrebând luna amară
De iubirile neînrădăcinate în nisipuri.
Trezire arzătoare de soare
Dând rostogol pământului încet.
Tremur de stele în legănare de val
Aducând apusul aprins la mal.
Aripă scrijelind pojghița apei
Asurzind aerul de strigăte prea vii.
Copilă legănând o sirenă în suflet
Încercând să adoarmă clipe pământii.