la marginea lumii
copiii visurilor noastre
coboară într-un dans de cerneală și fum
spre marea uitării
cuvintele mor în palmă
fulgi din omătul
nopților adunate lacustru
în scobiturile dintre ani
atunci înmuguresc inutile iubiri
insomnii perfect rotunde
se nasc orașe poetice
rătăcite între coperțile
cărților noastre tăcute
doar mareea plictisului
le acoperă cu nisipul fin
al postludiilor
despre care nu va scrie nimeni nimic niciodată