Cand te-am gasit,
Lava vulcanilor tai, meteor,
Topea bucati de suflet in ea.
Ai vrea sa amestec dragoste dulce
Pentru ca inima ta sa-si
Regenereze venele?
Stii, insa, ca asa ai invata
Sa conduci incet prin Univers!
Nemaitopind inima stelelor din mers!

Sau, ai vrea
( daca vrei sa uiti ca dragostea te-a ucis)
sa te rostogolesti in golul din inima mea?
-nu te ingrijora e rece acum-,
Pentru ca ea sa-si pastreze forma,
pierduta cu secole in urma,
inca dinainte de a-L cunoaste,
cand mi-a fost predestinat.

Stii, cand te-am zarit, M.or,
-pot sa-ti zic asa?-
Pareai aidoma Lui
Dar, cand te-ai apropiat,
a reinceput sa-mi bata inima:
El e o stea rosie –iar tu una albastra-.

O, stai, ti-a alunecat o bucatica,
Nu o lasa sa cada!
E parte din inima ta.
Poftim! Sa ai mai multa grija de ea!
Nu te risipi,
nu va mai fi la fel de usor sa te aduni la loc!

Potriveste-ti inima cu a mea;
De mult visam sa pot sa fiu ca tine-asa,
Sa-mi pot sculpta pe inima orice suflet vreau
Dar, spune-mi, lava umple golurile ramase, apoi?

Nu-inchide inca vulcanii !
Mai am sa-te-ntreb ceva:
Chiar te-a ucis dragostea
Sau dorinta de a ajunge la ea?