Dă-mi o gură din ochii tăi de ghioc,
Albaștrii-marini, senini precum zorii
În zori, cu flori mici, roșii,de busuioc,
Și-am să te invit la cumpăna zării,
Printre talazuri ce îmi poartă noroc,
Să privești cum zboară fluturii mării.

Dă-mi o gură din ochii tăi de descânt,
De septembrie supus îngânării
Luceferilor ce ne sunt legământ
Gândului; cuget de taină cărării,
Stinse de valuri în rafale de vânt,
Privește cum zboară fluturii mării!

Dă-mi o gură din ochii tăi de soroc,
Dezmierdați ades în pragul vâltorii,
De scoici de mărgăritar, încinse de joc,
Pe țărmul jos de aștrii înserării,
Și prinsă în vraja nopților de foc,
Ai privit cum zboară fluturii mării?