Ești ca un fraged fir de iarbă
Ce-și suge seva din pământ...

Îmi pari o pasăre oarbă
Ce fulgeră oceanul spre adânc...

Te văd cum mistuit de amintiri,
Îngheți sub flacăra primei iubiri...

Aceasta e iluzia ce vrei să mi-o arunci.
Te-ai întrebat dac' o voi prinde?
Sau vrei să mi-o induci?

Știu să-ți raspund la fel de crunt:

Nu ești decât un rug înșelător
Ce stă la pandă ascuns de paie.

Ești doar un pui de uliu răpitor,
Ieșit din găoacea neagră a norului de ploaie...

Indiferența pe tine nu te doare.
Tu poși păși peste corpul inert al iubirii ce moare...