Ce trist mai ninge-n cimitir
Troiene mari ascund cavouri
Groparul cântă cu sictir
Luna se stinge după nouri

Iar vântul șuieră strident
Și poartă șoapte din adâncuri
De fată moartă-n accident
Nu poți să plângi sau să te bucuri

Tot pâlpâind umbre de cruci
Doar candelele luminează
Când ai intrat, nu te mai duci
În cimitir, ce’i viu cedează

Strigoi de tânăr îngropat
Plutește-n noaptea fără stele
Arar și clopotele bat
Și însoțesc alai de iele

Iluzia oarbă și mută
În cimitir își are casă
Alături tu îi stai pierdută –
Cadavru-n rochie de mireasă…