RUGÃCIUNE

Iartă, Doamne, drumul cu poteci,
Scoborând din nopțile cu rouă,
Umbra tremurândă printre teci,
Mângâind obraji de lună nouă -

Iartă drumul celor de pe-aici,
Și zăplazul scund, de două șchioape,
Cucii fără cântec din arnici,
Ce veneau pe prispă să se-adape -

Iartă pâinea cu miros de grui,
Plămădită-n țestul vechi, de țară,
Nucii cei bătrâni, ai nimănui,
Mirosind a fagure de ceară -

Lasă-mi doar văzduhul neiertat,
Să-mi dezmierde cupele cu rouă,
Prundul de speranțe și păcat,
Mângâind obraji de lună nouă -

Fără el, zadarnic am să-ți cer
Aripi tremurânde de mătase,
Visele mi s-ar strivi de cer
Sfârâmându-și gleznele de oase -

Fără el, vor adormi în lac
Stelele sfioaselor ondine,
Și vor plânge holdele de mac
Grâul alb al nopților senine.