O oboseala calda imi saruta dorul las
Ingropat in pribegie de un vis prea patimas,
Prea orbit de otrava-ti vie, amagire-a implinirii
Izvorata din tristete, ratacire a luminii.

Nori de chin imi sorb iar lunga noapte
Si-albastrul ruginit pierdut in surde soapte.
Te-am asteptat... rai in stropi de dulci suspine,
Sa iti respir ziua fugara, sa fii cu totu-n mine.

Tacut mi-am strans dintre ruine visele in muguri,
Am despletit furtuni de doruri si-am impletit in ruguri
Vapai pustii de umbre reci si somn flamand de moarte
Cu o farama de desert,sangerand in noapte.

Umbland stingher ca un delir, cersind a mea sclavie,
Si vestejit in radacini de-o mult prea grea manie,
Am tremurat cand zdrentuite clopote s-au stins
Tarziu in valuri de sperante. Eu m-am simtit invins!

Mai ratacesc, fara-ndoiala,si-acum printre ecouri
Si-ngenunchez un vant de toamna ravasit de nouri...