Am fost atât de naiv să cred
Că tu ești aici,
Când tu erai, de fapt, aburul delicat
De deasupra norilor
Ce îmbracă sufletul meu.
Am fost atât de departe,
Încât nu am mai găsit la fel,
Adierea buzelor tale
Alungându-mi temerile de peste zi...
Acum m-am întors
Și te caut...copil...femeie,
Întorcând cu susul în jos,
Tot ce construisem, pedant...definitv.