Te-am pierdut copilărie a gândului
fără să te știu
eu caut
și mă învârt sefirotic să te prind
pe zece căi cu buze de abis
mi-ating al meu suflet otrăvindu-l pe al tău
cum aș putea să nu mă uit
uitându-mă la tine ca o nimfă-n amurg
mă dezbrac de slovele tale
iambi de dragoste atârnați la gât
și-mi odihnesc gândul îmbătrânit de prea multa iertare
pe margini de gene lebăda picură
un cântec de iris
mă sprijin pe un umăr de umbră
și simt cum pântecul timpului
îmi mai naște un demon
eu strig
dar nu mă aud mi-e gura plină
am dinți înfipți într-un vis de plumb
Nomotet îmi șoptești într-un alfabet ciudat
cuvinte nespuse de dor
cheamă în lumea lor numele gândului meu
într-un adagio de Albinoni
eu toc
pe ritmuri de Bach ultimul zâmbet
avortat de cheia cuvintelor ciudate.