Ee…si daca ai putea sa zbori,
Ai pleca de langa mine iar?
Nu te-as lasa sa te bucuri de aerul ala parfumat.
Vreau sa suferi si sa mori.
Sa strigi si sa razi in acelasi timp.
Un perete de catifea…haha…ma uimeste.
Ai auzit ce mi-a zis?
Ca maine totul va fi mai aiurit.
Ce poate stii un perete?
Ehe..poate stii multe…fiindca peretii au urechi..
Daca ma imprietenesc cu el imi va spune totul despre tine.
Ce zici? Ai ceva de ascuns?
Daca ar mai fi avut si ochi…mi-ar fi zis mai multe.
Dar ai avut tu grija sa ii scoti.
Un criminal esti… dar mie-mi plac criminalii…
Fiindca stiu sa ia vieti.
Sunt sigura ca si le insusesc..
Cate vieti ai strans pana acum?
Oare pe a mea o doresti?
Poate o doresti…dar e in zadar.
Eu nu am viata…da…bine ca ti-ai dat seama!
Sunt catifeaua !
M-ai atins de atatea ori,
Dar n-ai stiut ca sunt eu.
De ce iti zic toate astea?
Fiindca vreau sa nu ma mai lovesti zi de zi,
M-am saturat de pumnii si capul tau de metal…
Du-te si alunga-ti teama de lume,
In camera pustie,
Pe care ai construit-o pentru stii tu cine,
Dar apoi ai ucis-o ca sa ramai in ea.