Copacul nu-și află rădăcinile
din clipele rotunjindu-i trupul
își crește frunzele mai încet
mai înalt spre pământ
înghețat-au
uneori corolele, alteori surcelele
niciodată culori înfrunzite.
Copacul nu-și simte scoarțele
din straturi de vieți răscolite de ape
își hrănește seva cu păsări
sau poate doar absoarbe
respirând
nopțile stele căzute, sori alunecați
mereu răsărituri fluide.
Copacul nu-și vorbește frunza
din aerul cărămiziu toamnele-l plâng
își duce verdele-n vânturi
neostenind pădurile des
mai așternute
în zori pe timpuri nețesute
în nervuri cărările.
Copacul nu-și trăiește rădăcinile
vin ape smulgând mâinile lor din pământ
ca o răsturnare a lumii
într-o oglindă nefiresc
de albastră
apele nu cunosc mersul
rădăcinilor pe josul
neumblat al firii.