De n-aș primi un trup și-o nouă viață,
Aș vrea să fiu un gnom suit pe stâncă,
O salamandră-n flăcări, prinsă încă
De-un silf vioi ce-n valuri se răsfață.

Mai mult ca toate-n liniștea adâncă
M-aș căuta în marea de verdeață,
O nereidă s-o privesc în față
Pe alb ștergar luceferi cum mănâncă.

De m-ar iubi cu magica-i candoare,
Am strânge-n pumni semințele de har,
Am căuta în sărutări răcoare

Și-n posedări desăvârșit vlăstar.
Aș da orice, și clipa care moare,
Să pot zidi, pentru noi doi, altar.



19 iunie 2004