cheltuiesc un chintal de cuvinte ca sa te adulmec
in miristi de penumbre, diminetile acestea...
indupleci fiecare cuta a pielii
cu fermecatoare taceri, doar
bratul tau vivid si incolacit in vitralii
de vise...
poem al luminii, trupul tau nud
langa mine
fara substantierea pacatului, doar metastaza a iubirii
intr-o articulatie a clipei;
eu, distribuitor unic autorizat al acestui demers
la increstinare,

abandonand cuvintele
in vitralii de vise
surasului tau